Oltenia marilor personalități precum Corneliu Baba, Constantin Brâncuși, George (Gogu) Constantinescu, Eugen Ionescu, Marin Sorescu și enumerarea poate continua cu alte zeci de mari spirite ce s-au înscris cu drepturi depline în aureola universalității, Oltenia, așadar, avea să fie martora unei apariții publicistice de inspirație profundă și de o continuitate până în zilele noastre. Ce-i drept, cu o mică fereastrăla scara timpului istoric, de inactivitate, dar cu o ulterioară reapariție, când vremurile decantaseră esențele.
Revista „Arhivele Olteniei”, căci despre aceasta vom vorbi în următoarele rânduri, editată, în prezent, de Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor”, avea să debuteze la Craiova, acum 100 de ani. Mai exact, 1922 avea să fie anul de zămislire a publicației,ce se dorea a fi exprimarea pură și elevată a operelor, trăirilor, cugetelor și ideilor cărturarilor vremii. De la bun început, a avut formatul și conținutul unei publicații științifice, semn că pledoaria pentru cultură și înnobilare spirituală era cel mai bun argument al genezei sale. Oamenii de spirit de la acea vreme, organizați în Cercul Prietenii Științei, au reușit, prin inițiativa și deschiderea de care a dat dovadă dr. Charles Laugier,să pună sub lumina tiparului revista „Arhivele Olteniei”. Supranumit Carol Davila al Olteniei, pentru eforturile sale din domeniul sănătății publice, cunoscător al organizării asistenței sanitare în Oltenia, dr. Charles Laugier, încă din primul număr al revistei,adresa un apel către oamenii de cultură ai vremii și, în același timp,îndemna la o continuitate peste veac a inițiativei sale: „Cred că Arhivele Olteniei răspund unei nevoi și prin aceasta fac apel la toți cei ce ne pot spune lucruri interesante în privința Olteniei, să ne dea o mână de ajutor, să colaboreze la Arhivele Olteniei, contribuind astfel la statornicirea unei publicațiuni, care să fie oglinda prezentului și trecutului nostru, atât pentru cei de azi, cât și pentru cei ce va să vie”.
Conducerea publicației a aparținut, la început, lui Charles Laugier – director şi unui comitet de redacţie format din profesorii Şt. Ciuceanu, T. G. Bulat, Al. Bărcăcilă, iar secretar de redacția era C.D. Fortunescu, discipol și colaborator al lui Nicolae Iorga.Din 1926, revista îl va avea ca director pe C. D. Fortunescu.În primul an (ianuarie ‑ decembrie 1922) a avut o apariţie trimestrială, în perioada 1923-1943, a fost publicată de şase ori pe an, iar între anii 1944-1946, revista a fost tipărită fără a fi difuzată.
Craiova – obârșia multor oameni de spirit
Potrivit cu dorințafondatorilor, de a acoperi o paletă cât mai largă de domenii, revista era structurată pe mai multe secțiuni, pe care, în linii mari, le întâlnim şi în prezent: „Oltenia istorică”, „Oltenia arheologică”, „Oltenia folcloristică”, „Oltenia naturalistă”, „Oltenia literară-artistică”, „Oltenia culturală”, „Note pe marginea cărților”, „Note și comunicări”, „Cronica științifică”, „Figuri istorice oltene”, „Recenzii”. După cum se poate remarca, sunt abordate problematici social-istorice cuprinzătoare, atingându-seaspecte privind trecutul Olteniei,continuitatea locuirii pe aceste meleaguri, activitatea unor locașuri de cult, apoi chestiuni stringente ale vremii, pornind de lasituația delicată a stării sanitare, punctarea celor mai noi descoperiri în materie de cercetare științifică de la acea dată, precum și informaţii din sfera culturii spirituale a Olteniei etc. Totul se datora personalităților care au colaborat la revistă, dedicării și suflului creator al acestora, multe din documentele istorice de importanță fiind scoase la lumina tiparului. Printre cei care au semnat materialele publicate în perioada interbelică se regăsesc: Nicolae Iorga, Iorgu Iordan, C.S. Nicolăescu-Plopșor, I. C. Filitti, Ion Donat, Dumitru Tudor, I. Bianu, Tache Papahagi, Petre V.Năsturel, George Vâslan, Simion Mehedinți, Marcel Romanescu, Artur Gorovei, Ion Conea ș.a.
Cei interesați să cerceteze în paginile de odinioară ale revistei Arhivele Olteniei suntem convinși că timpul acordat unui astfel de demers va fi binemeritat. Găsim studii despre Oltenia preistorică (semnate de C. S. Nicolăescu‑Plopşor, D. Berciu), despre numismatica Olteniei (Const. Moisil), vechi documente cartografice ale ținuturilor românești (T. G. Bulat, I. C. Băcilă), articole despre vechi împărţiri administrative (N. Gh. Dinculescu), mari familii românești (C.V. Obedeanu ș.a.), monumente megalitice din Oltenia (C.S. Nicolăescu-Plopșor), terapeutica empirică (dr. Ch. Laugier) etc. De asemenea, întâlnim istorii la cald despre personalități ale Craiovei interbelice, precum Elena Theodorini, cea care primise o bursă de studii la Milano din partea reginei Elisabeta, despre obârșia familiei marelui pictor Theodor Aman,despre pictorul craiovean Ioan Stăncescu – absolvent al Academiei Regale de Belle Arte din Veneția. În nr. 14 (iulie-august 1924) al revistei descoperim o autobiografie a lui Constantin Rădulescu-Motru, material inedit, ce are la origine o solicitare, datată 1923, a lui Sextil Pușcariu – directorul revistei Cultura din Cluj și adresată oameilor de știință din România în vederea culegerii datelor de biografie.
Pentru popularizarea științei, întâlnim teme variate, de la teoria lui Einstein la informaţii despre undele hertziene sau despre razele X, în articole precum: Teoria lui Einstein; Expediţii ruseşti în căutarea mamuţilor; Natura razelor Röentgen; Origina Vieţei;De la undele hertziene la razele X;Tezaurul lui Tutankhamon, Explorări subterane în Franța, Locuințele giganților în Danemarca, Aşezarea astrelor etc.
O revistă cu vocație națională
Deşi apare în provincie, revista nu are caracter regional, lucru subliniat în articolul-program: „…suntem o părticică dintr‑un tot, o regiune dintr‑o ţară, şi tot ce atinge ţara, toate progresele ştiinţei, toate mişcările şi manifestările sociale ne ating şi pe noi; regionalism nu înseamnă exclusivism”. Astfel, în cuprinsul revistei regăsim pagini din istoria Banatului –Considerațiuni generale asupra dialectului bănățean(sub semnătura lui Lucian Costin),Spicuiri din graiul bănățean în alăturare cu cel mecedo-român(R. S. Molin); din Transilvania – Însemnări dinȚara Hațegului(Al. Bărcăcilă); din Bucovina – Prin Bucovina românească (Stef. Bosie)etc.
Un veritabil manual privindAdunarea, clasarea și păstrarea materialului istoric, semnat de I. Vlădescu,este prezentat în nr. 21-22/1925. Studiulvine în întâmpinarea cercetătorului istoric, oferind un sistem de lucrucu privire lamijloacele de informare asupra subiectului cercetat, modalitățile de adunare a acestora, sistemul fișelor și al cărților numerotate, documentul-fișe.
Iată, așadar, cum revista Arhivele Olteniei – serie veche a avut marele merit de a fi contribuit la actul de cultură prin publicare în paginile sale a articolelor referitoare la bogatul tezaur patrimonial și spiritual al românilor.Cu polemici, cu argumente solide în favoarea asumării și respectării adevărului istoric, cu tușe uneori intransigent de riguroase când sunt analizate realitățile sociale de la acea vreme sau sunt publicate memoriile unor călători străini prin Oltenia, revista și-a câștigat un loc binemeritat în panteonul publicistic cultural și științific românesc. Pentru perioada interbelică, această revistă îndeplinea cele mai riguroase standarde de vocație enciclopedică, fiind una de referință în peisajul cultural românesc.
Workshop online organizat de Institutul Academiei Române
Pentru a pune în valoare importanța culturală a Seriei vechi a revistei „Arhivele Olteniei”, Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române va organiza în viitorul apropiat un workshop online. Organizatorii propun subiecte de interes privind: personalitatea lui C.D. Fortunescu, activitatea culturală și medicală a doctorului Charles Laugier, C.S. Nicolăescu Plopșor – colaborator al revistei Arhivele Olteniei, studii de toponimie în paginile revistei „Arhivele Olteniei” (seria veche), meșteșugari și negustori craioveni – selecție pe baza materialelor din revista „Arhiva Olteniei”, seria veche ș.a.
Cercet. șt. III, dr. Anca Ceaușescu
Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu – Plopșor”
