Social-democraţii au ameninţat multă vreme pe liberali, destul de fragili în Parlament, cu o moţiune de cenzură, armă alminteri democratică, pentru slaba gestionare a pandemiei cu noul coronavirus, aducând în discuţie şi un raport recent al Curţii de Conturi privind cheltuielile publice în timpul stării de urgenţă. Moţiunea de cenzură semnată de 205 senatori şi deputaţi, avea mai multe capitole cu referire şi la „chermezele PNL în vreme de pandemie”, restricţiile contradictorii impuse cetăţenilor. Şi aşa mai departe. Social-democraţii au mai afirmat că „guvernul PNL a readus austeritatea, sărăcia şi cercul vicios al salariilor mici”. Şi tot tacâmul de reproşuri, multe îndreptăţite. Dincolo de discuţiile prelungite, aidoma unui zumzet epidermic, fără substrat, ca un episod de taclale necurmate, liberalii s-au baricadat în nervozităţi şi incomprehensiuni, lăsând impresia că au ajuns la putere pe un val de simpatie în delir, deşi ştiau din propria experienţă că toate disputele politice eşuează finalmente în pură febrilitate. Sătuli de atacuri arbitrare, liberalii n-au mai avut ureche nici pentru cele legitime, arborând un aer de instanţi infailibilă, ultragiată şi neiubită cum s-ar cuveni. Pe scurt, divergenţele s-au acutizat. Amânată în câteva rânduri, moţiunea de cenzură, introdusă în sesiune extraordinară, s-a consumat ieri, cu preparative prealabile adecvate în ambele tabere. Chiar în ziua moţiunii, preşedintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj, prin care conform obiceiului, a atacat PSD pentru că nu luptă pentru binele românilor, ci pentru a pune mâna pe putere cu orice preţ. În opinia preşedintelui moţiunea era un demers „toxic”, considerând-o lipsită de un temei real. Evident, „temei real”, constituindu-se implicit şi într-un demers benefic a avut moţiunea de cenzură –bine pregătită- împotriva premierului Viorica Dăncilă. La rândul său, premierul Ludovic Orban a anunţat ieri la începutul şedinţei de guvern, că deşi moţiunea nu este constituţională, parlamentarii PNL vor fi prezenţi în Parlament fără a participa la „votul porţiunii de cianură”, adică nelăsându-se contaminaţi de indidspoziţii prosteşti. Având configuraţia parlamentului pe care o avem s-ar fi cuvenit să desluşim în faptele şi discursurile reprezentanţilor liberali ceva mai multă umilitate. Adică să îi vedem mai puţin zgomotoşi, mai îngăduitori unii cu alţii, chiar afabili, şi mai grijuli cu răbdarea alegătorilor. Oricum ar sta lucrurile, nu poţi fi mulţumit de prestaţia miniştrilor de la Muncă, Educaţie, Cultură, Finanţe, Externe şi dacă respectivii ţi-ar fi rude apropiate. Şedinţa de ieri a început cu o suspendare, după ce doar 170 de parlamentari îşi înregistraseră prezenţa. Şi paradoxal trei parlamentari PSD, printre care fostul ministru de Interne, Carmen Dan, pe motiv de carantină, nu erau prezenţi în sală. PSD se baza pe votul a 138 de participanţi, doar la Cameră, iar la Senat să mai fi fost 71. Victor Ponta, liderul de la Pro România, a venit cu 24 de parlamentari. Se mai estimau încă 10 voturi de la neafiliaţi şi minorităţi, de la Camera Deputaţilor şi 5 de la Senat. Oricum moţiunea era pe muchie de cuţit. În cele din urmă, PNL, USR, PMP, UDMR, cei de la minorităţile naţionale, au lipsit de la şedinţă. În absenţa cvorumului, lucrurile s-au blocat literalmente. Şi cum sesiunea extraordinară s-a încheiat şi de astăzi începe sesiunea ordinară, moţiunea de cenzură s-a dovedit un demers eşuat. Iar iniţiatorii ei totalmente neinspiraţi. Nu-i mai puţin adevărat că liberalii şi-au dovedit, încă o dată, capacitatea de a domoli „furtuna” care se anunţa. Ce va urma rămâne de văzut, dar Marcel Ciolacu, liderul PSD, la prima sa „aventură” a derapat, organizatoric, exact teritoriul în care era considerat cu expertiză.
