Cu ce ne-am ales… din vară

Fiindcă s-a dus, aşa cum se petrec toate anotimpurile, şi odată cu acestea multe din iluziile noastre, ale fiecăruia, ne putem întreba acum, în buza toamnei calendaristice, cu ce ne-am ales… din vară. Una neobişnuit de caniculară, cel puţin în lunile iulie şi august, de care ne vom mai aduce aminte multă vreme, din cauza convulsiilor generate de organizarea referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu şi, apoi, deznodământul acestuia, stabilit de şase judecători ai CCR, nici unul în afara oricărei suspiciuni. Am să citez dintr-un articol, „O întrebare pentru liniştea României”, apărut în ediţia online a ziarului „Gândul”, aparţinând senior editorului Cristian Tudor Popescu, cunoscut jurnalist, scriitor şi filmolog. Ultima sa carte, „Filmul surd în România mută” (Polirom, 2011), detaşându-se prin originalitatea raţionamentelor în întreaga sa creaţie literară. Şi spune aşa CTP: „Prin urmare, n-ar fi mai bine ca preşedintele, care să fie şi prim-ministru, ca în America, să fie numit de Washington şi Bruxelles? N-am mai cheltui atâţia bani cu alegeri şi referendumuri de demitere, precum şi cu fraudarea şi boicotarea lor. Candidaţii la funcţia de preşmier al României să facă o deplasare pe cont propriu la Bruxelles, unde vor fi triaţi. Cei câţiva selecţionaţi se prezintă, apoi, la ambasada SUA din Bucureşti, unde sunt primiţi la interviu. Dacă rămân în final doi candidaţi, aceştia vor fi trimişi la Departamentul de Stat. Îndată ce Washingtonul va da fum alb, se poate organiza o manifestare de bucurie la aterizarea preşmierului ales pe Otopeni”. Nu poţi să nu fii de acord, de această dată, cu oportunul punct de vedere al jurnalistului refugiat, bănuim din scârbă, la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, unde susţine studenţilor săi un curs de propagandă şi manipulare. Cine a văzut în gestul de protest al senatorului liberal Ioan Ghişe doar fronda unuia care n-a înţeles sfârşitul unui demers parlamentar al USL, n-a înţeles mai nimic. Protestul său, şi nu mai este singur, semnalează Occidentului, care a nesocotit voinţa românilor – 7,5 milioane au spus „Da” – că voturile exprimate trebuiau luate în considerare. Când Bruxelles-ul şi Washington-ul au repetat doar ideile aberante preluate din propaganda portocalie, desconsiderând un vot popular covârşitor, eroarea de apreciere este descumpănitoare. Şi poate avea consecinţe, deloc dorite. La 6 martie 1945, Andrei Ianuarevici Vâşinski, fost menşevic, nu bolşevic, instala la Bucureşti Guvernul dr. Petru Groza. Şi una dintre primele consecinţe este restabilirea administraţiei româneşti în Ardealul de nord. La 13 martie, la Cluj, are loc o manifestare populară, cu discursul lui Groza în română şi maghiară. Vâşinski este încântat şi îi spune lui Groza că este „un supraom”, fiindcă aude scandându-se „Trăiască Groza”.