Dr. Ahmad Chawi : „95% din sirienii din Craiova susţin revoluţia din Siria”

Dr.Ahmad Chawi este medic, sirian, stabilit în România încă din 1980. Locuieşte în Craiova şi are şi un mic business. Este, totodată, şi cetăţean român şi spune că este foarte mândru de acest lucru. Îşi iubeşte foarte mult ţara natală, unde are toate rudele şi se duce periodic să le viziteze. Numai că, din păcate, situaţia actuală, sumbră, din Siria, îl îngrijorează şi ar dori ca revoluţia să se încheie cât mai curând posibil, iar regimul de la Damasc să demisioneze. Îşi doreşte o ţară democratică… Nu se declară a fi liderul comunităţii siriene din Bănie, dar este unul dintre sirienii cu cea mai mare prezenţă mediatică. Pentru că şi-a arătat deschiderea, am stat şi noi de vorbă cu medicul Ahmad Chawi şi ne-a împărtăşt cîteva păreri personale despre ceea ce se petrece în Siria, dar şi despre comunitatea siriană din Bănie, destul de numeroasă.

De ce credeţi că au izbucnit tocmai acum aceste revolte în lumea arabă ? Ce  le-a declanşat ?

Pur şi simplu…popoarele arabe nu mai suportă, au îndurat prea multe. Cum vă explicaţi că în 22 de ţări arabe nu există una măcar democratică? Tineretul arab a prins curaj după Revoluţia din Tunisia şi au spus: „se poate!”. De ce nu şi la noi ?! Şi aşa a mers, în lanţ, şi vă asigur că aceste revoluţii se vor întinde şi la alte ţări, exact cum s-a întîmplat şi în Europa de Est. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că o mare importanţă o are acum tehnologia modernă şi, mai ales, internetul. Prin această tehnică s-au strâns efectiv rândurile…Vreau să spun că această comunicare a ajutat într-adevăr foarte mult. De regulă, mass-mediei nu i se permite mare lucru acolo unde domină dictatorii şi aceştia îşi impun propriile lor trusturi de presă.

Cum descrieţi dumneavoastră situaţia actuală din Siria? Care sunt motivele reale care au scos poporul sirian în stradă ? Să înţeleg de la dumneavoastră că s-a umplut paharul… ?

În Siria, motivele sunt multiple. De 41 de ani, în această ţară domină o singură familie, care, cu sprijinul a 15 servicii de securitate, a făcut ravagii şi, dacă vreţi, vă dau chiar şi exemple, aşa, sub forma unor bancuri, care circulă sub brand-ul „numai în Siria se poate aşa ceva …”. De exemplu, „numai în Siria” intră copilul în arest înainte de şcoală; „numai în Siria” pleacă vecinul tău la muncă şi vine după 11 ani; „numai în Siria” se retrag tancuri de pe front ca să devasteze oraşe; „numai în Siria” te obligă să te refugiezi în altă ţară şi când te întorci plăteşti taxa pentru maşina cu care ai venit în vizită; „numai în Siria”, dacă vrei să te însori, trebuie să obţii aprobarea Securităţii; „numai în Siria”, dacă vrei să deschizi un fast-food, trebuie să ai aprobare de la Securitate. Pe de altă parte, în Siria presa nu este liberă, ci este a familiei Assad şi telefonia mobilă aparţine acestei familii, precum şi internetul. Ai voie să faci orice afacere dacă te asociezi cu membrii familiei prezidenţiale. Până acum cinci luni, reţelele de socializare facebook, youtube şi twitter nu erau libere, ci controlate. În Siria, dacă te duci la un internet-caffe, trebuie să te înregistrezi cu buletinul, ca la hotel. Sunt multe, nici până mâine nu aş termina…da, aşa cum spuneaţi, s-a umplut paharul.   

„Poporul sirian s-a revoltat de la sine”

Preşedintele Bashar al-Assad, contestat de populaţie de câteva luni, s-a adresat naţiunii, de mai multe ori de la începerea protestelor. El susţine teza conspiraţiei şi a spus că în întâlnirile sale cu cetăţenii a simţit “dragostea” poporului. Cum comentaţi această atitudine ? Despre care „dragoste” vorbeşte preşedintele Siriei ?

Da, susţine acelaşi scenariu pe care l-au repetat toţi dictorii, de-a lungul vremii. Nu au zis acelaşi lucru, rând pe rând, Ceauşescu, Moubarak sau Ben Ali ??? Vă asigur că poporul sirian s-a revoltat de la sine, nu a avut nici o agendă externă. „Dragoste”, care „dragoste”?!. Păcat că nu înţelegeţi araba, să vedeţi videoclipuri pe youtube, şi atunci vedeaţi cum i se cere, efectiv, demisia, plecarea şi, mai mult, i se cere chiar judecarea. Este vorba de mii de manifestanţi, în 180 de puncte, oraşe şi comune.

Faptul că Aleppol s-a răsculat printre primele oraşe a înseamnat ceva  pentru regimul Assad. A fost un semnal ? De ce credeţi că îi este cel mai frică preşedintelui ?

Primul oraş care s-a revoltat a fost Darra, nu Aleppo. Şi se spune că, atunci când se revoltă Aleppo, regimul este gata şi asta pentru că regimul de la  Damasc susţine teoria conform căreia revoltele ar avea loc doar la graniţe. Aşa este. Dar regimul omite să spună că 90% din oraşele Siriei sunt la graniţe. Frica cea mai mare pentru regimul dictatorial din Siria este într-adevăr revolta, în Aleppo şi în Capitală. Toate provinciile de pe lângă Damasc s-au revoltat, numai Damascul… încă nu. Dar eu sunt convis că nu va mai dura mult timp…

„Rapoarte media distorsionate”

Ministrul de Externe sirian, Waleed Moallem, a acuzat, recent oficialii europeni că se amestecă în treburile interne ale Siriei şi a spus că oficialii UE se bazează doar pe “rapoarte media distorsionate” cu privire la criza din Siria. Dumneavoastră ce credeţi, aşa să fie ?

Nu numai că i-a acuzat pe oficialii europeni, el a spus că va uita efectiv că mai există Europa pe harta lumii. Iar dacă acest ministru crede că e vorba doar de informaţii distorsionate, să lase presa internaţională să intre în Siria şi să transmită direct de acolo. De exemplu, reporterul de la Sky, săptămâna trecută, s-a plimbat cu garda de la Securitate şi, când a fost întâmpinat de un avocat care a încercat să explice situaţia, a fost imediat arestat şi nu se mai ştie nimic de acesta.

Până la un punct, Siria seamănă perfect cu Libia. Acelaşi tip de regim dictatorial, care concentrează toată puterea în mâinile sale, acelaşi val de revolte populare, acelaşi tip de reacţie, în care guvernul înăbuşe în sânge demonstraţiile. Şi totusi, NATO a intervenit în Libia, dar e, practic, imposibil s-o facă şi în Siria. De ce, dacă avem acelaşi tip de genocid?

În primul rând, noi nu vrem ca NATO să ne ajute militar. Poporul sirian a ieşit cu pieptul gol, paşnic şi nu solicităm în nici un fel ajutor militar de la nici o putere. Noi vom lupta paşnic până la obţinerea a ceea ce dorim. Situaţia în Libia este total diferită. Libia nu are armata pe care o are Siria. În plus, din câte ştim noi, NATO nu mai vrea să intre în vreun război. Opinia publică nu mai doreşte aşa ceva. În cazul Libiei, după 13 zile de la începutul revoltei, Consiliul de Securitate s-a întrunit să discute, iar în cazul Siriei – au trecut deja 113 zile şi nici un semn…

Susţinere morală

Credeţi că relaţiile strânse ale Turciei cu Siria ar putea fi folosite pentru a forţa abdicarea lui Bashar al-Assad? Este timpul unei reale tranziţii către democraţie în Siria învecinată, care împarte cu Turcia o graniţă de aproape 1.300 de kilometri ?

Relaţiile cu Turcia nu mai sunt aşa de strânse, oficialii turci sunt extrem de supăraţi şi îngrijoraţi pentru situaţie, mai ales că sunt foarte multe familii mixte. În ultimul timp, în Turcia s-au refugiat peste 13.000 de sirieni. Turcii pot să forţeze doar pe cale diplomatică, adică să facă ceva presiuni pe la Uniunea Europeană.

Dar sirienii stabiliţi la Craiova cum au reacţionat ? Susţin şi ei Revoluţia sau sunt de partea preşedintelui Assad ? Cum v-aţi manifestat, până în prezent, susţinerea ?

Sirienii din Craiova sunt oameni responsabili. În jur de 95% dintre ei au susţinut de la început şi susţin în continuare revoluţia din Siria. Mai sunt câţiva care mai cântă pe ici, pe colo, dar nu o vor mai face-o, deoarece nu va mai dura mult şi revoluţia va ieşi câştigătoare. Am avut zilele trecute un miting la Craiova, pe esplanada Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, unde au participat circa 75 de sirieni şi unde a fost atrasă atenţia opiniei publice, care s-a sensibilizat la situaţia din Siria. Ulterior, am fost invitat la două posturi TV, iar la Bucureşti s-au făcut deja, până acum, cinci manifestaţii de acest gen. Noi, de aici, nu putem să-i ajutăm mai mult. Susţinerea noastră este doar morală.

În încheiere, transmite-ţi un mesaj către comunitatea siriană, mă gândesc la ceva de încurajare.

Vreau, în primul rând, să mulţumesc comunităţii noastre de sirieni din Craiova, care s-a adunat imediat şi a solidarizat cu ai noştri, din Siria şi fiecare a ajutat cum a putut şi îi rog, pe această cale, ca şi de acum înainte să fim  la fel de uniţi, că numai prin unitate putem învinge. Mulţumesc şi autorităţilor române, pentru sprijinul acordat, şi, nu în ultimul rând, presei, care ne-a fost alături neaşteptat de mult.