Crin Antonescu, imposibil de înţeles

La Piteşti, duminică, în cadrul şedinţei Delegaţiei Permanente a PNL Argeş, liderul liberalilor, Crin Antonescu, a avut poftă de vorbă, mai mare decât, de pildă, la Craiova. Unde fusese chemat pe post de „pompier”. La Piteşti şi-a expus realmente, pe larg, strategia avută în vedere pentru „a conduce România în următorii ani”, deşi momentan partidul său se află sensibil sub pragul de 20% şi promisese că dacă nu atinge acest prag fatidic la europarlamentare demisionează. Cum mai făgăduise, şi într-o altă împrejurare, acelaşi lucru şi n-a făcut-o, simpatizanţii liberalilor pot fi liniştiţi. Discursul, eminamente politic, la cel de duminică ne referim, fără vreo legătură cu realitatea economică sau socială a ţării, a fost aidoma unei mese dietetice, de la care te-ai ridicat, dar îţi este foame. Forfoteli fără rost. Când este „în formă”, liderul liberalilor a dovedit că are un discurs viu, cu viraje şfichiuitoare, fente politice abile, fără preponderenţa conţinutului şi coerenţei. Ca, de pildă, referirea la „PSD, partidul celor ce muncesc”. Umor facil. Evident, Crin Antonescu e supărat în primul rând pe Călin Popescu Tăriceanu, comparat la o manieră neinspirată, ca să nu spunem grotescă de-a dreptul, cu Ana Pauker „în bagajele comuniştilor”, pregătit să fie readus în fruntea liberalilor de ocupaţia sovietică, recte PSD. Politica e meschină, ştim asta, dar ceea ce propovăduieşte Crin Antonescu, exhibând virilităţi şi autoritarisme care nu i se potrivesc, seamănă a demagogie, ieftină. Este posibil ca în coabitarea, câtă a fost, a liberalilor cu social-democraţii, sub umbrela USL, şi Victor Ponta să fi săvârşit greşeli tactice, unele inevitabile, alte simple mişcări coregrafice nesemnificative, uneori fiind depăşit de val, alteori socotelile convenite cu Crin Antonescu nepliindu-se pe cele din târg, că nici gândirea domniilor lor nu era infailibilă. Una dintre manevrele curente ale politicianismului este camuflarea calculului util în chestiuni de principiu. Vrei, aşadar, să te desparţi de un aliat incomod, declari că ai decis ruptura în numele unor exigenţe democratice. Nu de rigoare morală sau eroism e vorba în cazul de faţă, ci de un soi de fierbinţeală fudulă şi perdantă. Asistăm, aşadar, la o parodie a virginităţii, o tentativă de reamenajare a portretului electoral liberal, aflat în dezordine. Politica sterilă, vidă pe care o face Crin Antonescu este fără impact consistent şi, oricât ar detesta formula, n-o putem defini decât ca fiind propagandistică. Deocamdată recită singur, netulburat în deplasările prin ţară. Abil, bine sfătuit sau luat de alte griji, Victor Ponta nu iese din tranşee, nedorindu-se o ţintă căreia să i se erodeze popularitatea. Motiv şi mai mare de iritare pentru liderul liberal, care mai trebuie să atace, tot mai timid, şi preşedintele Traian Băsescu, şi PDL sau PMP. Dacă adevăratele motive ale ruperii USL sunt cele pe care le-a reiterat Crin Antonescu, atunci poate rămâne obsedat de faptul că „ai lui” îi vor trage, la proxima ocazie, preşul de sub picioare. Dacă sunt şi altele, de natura calculelor neinspirate şi a conjuncturii intempestive, pe care nu le divulgă, atunci pârtia sa electorală, tot mai îngustă, nu poate fi lărgită prin nici un fel de discurs, pe motivul că e „de dreapta” şi are priză la alegătorii dispuşi să-şi amaneteze viitorul. Neînţelegându-se cu PDL-ul după câştigarea alegerilor, sub sigla Alianţei D.A., şi apoi cu social-democraţii, sub sigla USL, liberalii au o problemă mult mai mare decât îşi imaginează: de credibilitate, la drum lung. Adică de responsabilitate.