Şi dacă pe Macron îl interesează… EPPO?

0
157

Politologul Alina Mungiu Pippidi a avut, miercuri seara, în emisiunea moderată de Ionuţ Cristache pe TVR 1, câteva aprecieri pertinente legate de audierile din Comisiile LIBE şi CONT, ale PE, şi rezultatul votului, spunând între altele: „Eu nu înţeleg această agitaţie pentru că nu s-a întâmplat nimic deosebit. E numai un episod dintr-o poveste, care nu ştim cum se va termina”. N-am spune că Alina Mungiu e prea departe de adevăr, deşi multe detalii – cele derulate în spatele uşilor închise – îi rămân necunoscute, de bună seamă. Cu toate acestea, în presa franceză, exceptând un comentariu sălciu din numărul de ieri al „Le Monde” („Bataille franco-roumaine pour le poste de procureur européen”), subiectul, paradoxal, nu prezintă interes. Mai exact, candidatul francez, Jean-Francois Bohnert, procuror general pe lângă Curtea de Apel din Reims, şi el calificat, alături de Laura Codruţa Kovesi, nu beneficiază de niciun fel de galerie. Să practice tăcerea din raţiuni strategice, toată media franceză, parcă nu e verosimil. Mai degrabă subiectul e unul neispititor. Un politolog interesant  prin raţionamentele sale, deloc pătimaşe, Alex Coita, opina că este în derulare „un foarte complex joc de şah al negocierilor franco-germane, în care Parisul ar putea sacrifica un pion (EPPO) pentru a se putea apropia de regină (preşedinţia Comisiei Europene)”. Pare totuşi o mişcare disproporţionată, din moment ce Angela Merkel şi Emmanuel Macron au, de dată recentă, dacă ne luăm după „Le Figaro”, de pildă, alte neînţelegeri, precum cele legate de exportul de arme, Germania – în cadrul cooperării comune – impunând condiţii stricte. O neînţelegere are Parisul, de dată recentă, şi cu Olanda – nelipsită din marile jocuri – legată de majorarea nenunţată a capitalului la Air France – KLM, de statul olandez, operaţiune considerată neamicală şi de neînţeles. Telenovela candidaturii doamnei Laura Codruţa Kovesi, la şefia EPPO, deschide mai degrabă noi câmpuri de luptă în politica internă, după ce a fost din nou convocată la Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, săptămâna viitoare. Victoria ei de etapă nu trebuie în niciun caz subestimată, şi deja observăm că un partid politic vrea să tragă avantajele de circumstanţă. Ideea că acest post la şefia EPPO va fi cedat finalmente Germaniei, deci Laurei Codruţa Kovesi, pentru a se da undă verde lui Michel Barnier (PPE) – respectat în mediul politic european – în detrimentul lui Manfred Weber, candidatul oficial la preşedinţia Comisiei Europene, susţinut fiind de Angela Merkel, pare totuşi prea mult. Momentul este, într-adevăr, confuz şi inclusiv Claude Moraes, preşedintele Comisiei LIBE din Parlamentul European, a explicat diferenţa de opinie între Consiliul European şi Parlamentul European în privinţa celui care urmează să fie desemnat, pe aliniament politic, la şefia EPPO. Mai mult, portughezul Claude Moraes, a recunoscut că în acest moment nu există o procedură clară în ceea ce se va întâmpla, dar trebuie ajuns la un consens. Dacă Jean-Francois Bohnert (58 ani) nu va fi preferat, opţiunile îndreptându-se în favoarea Laurei Codruţa Kovesi (45 ani) rămâne de văzut. Deşi faptul că Parchetul European ar urma să intre în funcţie la sfârşitul anului 2020 lasă deschisă inclusiv poarta unei decizii finale a viitorului Parlament European, ce va fi desemnat prin alegerile din luna mai a.c., fiindcă oricum ideea Parchetului European, cu destule prerogative, menite a îngenunchea fără milă, la nevoie, demnitarii oricărui stat membru, nu surâde tuturor. Agitaţia, reală sau confecţionată, e mare la noi, nu şi la francezi. Deşi nu excludem ca şi lui Emmanuel Macron să îi surâdă adjudecarea postului de procuror-şef al EPPO, de către un francez. Rămâne aşadar de urmărit deznodământul, fără hazardări sentimentale sau nesentimentale, fiindcă „povestea nu ştim cum se va termina”, ca să o mai cităm încă o dată pe Alina Mungiu Pippidi.