Iarna românească, în speţă iarna doljeană, fiindcă are prin părţile locului particularităţile ei, reprezintă, an de an, un test pentru administraţiile locale. Dar şi pentru administraţia judeţeană. Că previzibilul îi găseşte pe unii nepregătiţi sună a clişeu şi nu are rost să-l mai evocăm, fiindcă de fapt totul, în cele din urmă, ţine de spiritul de prevedere, viteza de intervenţie şi eficienţa acesteia. Rezultatul este, de regulă, un amestec inimitabil de resemnare şi furie, un soi de stupoare, a cărei consecinţă practică e înjurătura, ca semn al propăşirii noastre. Pe alţii, în schimb, zăpada căzută, fie şi în buza primăverii, i-a găsit „cu arma la picior”, cum se spune. Semeni de-ai noştri, şi îi avem în vedere pe angajaţii de la Societatea pentru Lucrări-Drumuri şi Poduri Dolj SA, care n-au pus geană pe geană, câteva nopţi consecutive, intervenind cu operativitate, cu peste 75 de utilaje adecvate (lame şi sărăriţe, autogredere, unimog-uri, buldo-excavatoare, tractoare cu lame) pentru a menţine starea de folosinţă a 1.100 km, cât însumează drumurile judeţene, aflate în administraţia Consiliului Judeţean Dolj. N-au făcut, să ne înţelegem, „minuni”, dar au făcut ceea ce trebuia. Aflat, ieri, în perimetrul Sălcuţa-Vela-Gubaucea, tot pentru intervenţii împotriva zăpezii viscolite, directorul SLDP, Alin Columbeanu, declara că: „Nu sunt probleme deosebite” şi „bătaia mare de cap a furnizat-o tronsonul de 9 km între Maglavit şi Poiana Mare, unde viscolul a atins constant viteze de 70-80 km/h”. Dacă iarna nu-i ca vara, rostire înţeleaptă, mereu invocată, nici socoteala de acasă nu bate cu cea din câmp deschis. Cum în toiul oricărei bătălii, cu vicisitudinile iernii, se fac şi se desfac strategii, important e rezultatul final. Şi de data aceasta rezultatul este că, prin eforturi de anvergură, sau oricum notabile, s-a reuşit ceea ce spuneam, ca toate drumurile judeţene să rămână circulabile, cu mici sincope, monitorizarea lor fiind permanentă. Un punct de vedere pertinent: colonelul Constantin Florea, inspectorul şef al ISU „Oltenia” al judeţului Dolj, care are oricum „experienţa iernii”, opinează, fără emfază, că din punctul său de vedere s-a acţionat coordonat, mai prompt ca altădată, fără a se înregistra evenimente deosebite. Aduce în discuţie oportunitatea instalării celor 10 km de parazăpezi, garduri instalate în zone consacrate deja, prin interferenţa curenţilor de aer, dar şi alte detalii. Trăgând linie, putem spune că, până la urmă, s-a trecut şi testul acestei ierni. Nu subestimăm reuniunile Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, de la Prefectura Dolj, monitorizarea permanentă a stării de lucruri din teritoriu, intervenţia energică în punctele critice. Ceva se poate reţine totuşi: o iarnă nu seamănă cu alta, lucru ştiut, şi pregătirile premergătoare înfruntării vicisitudinilor de tot felul trebuie să aibă în vedere „ceea ce e mai rău” şi nicidecum „ceea ce e mai uşor”. Şi asta presupune îmbunătăţirea dotărilor existente la nivelul tuturor primăriilor, dar inclusiv a SLDP Dolj, cu utilaje cât mai performante, dar şi o revedere competentă a problemei parazăpezilor, perdelelor de protecţie şi atâtea altele, în teritoriu. De care n-am avut grijă. Oferim un exemplu pozitiv: perdelele de protecţie, de o parte şi de alta, pe DJ561, între Calopăr (fazaneria Cobia) şi Segarcea, înfiinţate de Mihai Anghel, cu material săditor de la pepiniera Zăval. Şi dacă nu criticăm pe cineva, şi nu lăudăm pe altcineva, nu putem ocoli realitatea că mulţi factori de decizie, inclusiv de la nivelul Poliţiei Române şi Jandarmeriei, şi-au făcut cu prisosinţă datoria, neomiţând că sunt în slujba cetăţenilor. De asemenea, majoritatea societăţilor comerciale, dar şi cetăţenii Craiovei au procedat la curăţarea pe cât posibil a trotuarelor din faţa firmelor şi caselor, gesturi altminteri civice, dar circumscrise firescului.
