Liberalii… fără cap!

A crede acum, dintr-o exagerare, că liberalii chiar sunt Alfa şi Omega pe scena politică a ţării nu e altceva decât o prostie imensă, identică reciprocei unei asemenea aserţiuni. Ei sunt un partid uneori preamărit pentru un trecut istoric încă nedemitizat, deşi ar fi cazul. Rolul jucat de cei doi Brătieni – Ion C. Brătianu și Ion I. C. Brătianu (sau Ionel Brătianu) – în marile momente ale construirii României moderne este de necontestat, după cum și partidul liberal a fost timp de aproape un veac, cum demonstrează istoricul Lucian Boia, principala forță politică a țării, iar acest mit partizan a devenit și un mit național. Deși față de Brătieni, toți ceilalți erau simple marionete. Până acum liberalii s-au dovedit rezonabil partener de alianță politică al social-democraților, realizând împreună, la alegerile locale și cele parlamentare, rezultate electorale greu repetabile. S-au mai aflat la guvernare chiar singuri (2007-2008), cu susţinerea social-democraţilor, şi în perioada 2005-2007 alături de PDL (pe atunci PD), dar niciodată în perioada post-decembristă n-au avut o vizibilitate precum cea actuală. Că nici ei nu sunt prea limpeziţi din punct de vedere doctrinar, amestecând rău de tot lucrurile, nu se mai pune. Lansarea ipotezei potrivit căreia liberalii se vor afilia Partidului Popular European (PPE) a mai circulat şi în alte momente, fiind promovată răzleţ de grupuri marginale neluate în seamă. De dată recentă, unul dintre vicepreşedinţii PNL, Marian Petrache (preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov), reia neinspirat această temă, menită a produce rumoare în cadrul USL, dar şi un disconfort pentru Crin Antonescu, preşedintele Senatului, candidatul pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor al Uniunii. În plan extern, liberalii, care se află cooptaţi în ALDE (Alianţa Democraţilor şi Liberalilor din Europa), riscă să-şi dilueze sprijinul moral consistent de care au beneficiat sistematic. Grupul ALDE se află „la centru” în Parlamentul European. Oricum ar fi întoarsă ipoteza enunţată, ea nu probează altceva decât că nu supleţea politică prisoseşte multor liberali de la vârf, ci, uneori, prostia grosieră şi inabilitatea tactică. Trecem peste faptul că în Europa, de la o margine la alta, nu este chiar „ora” partidelor de dreapta, aflate sub umbrela PPE. Poate va reveni, să aşteptăm deocamdată rezultatul alegerilor generale din Italia (luna februarie) şi apoi pe cel al alegerilor similare din Germania (luna septembrie). Cu picioarele pe pământ ca şi în alte împrejurări, europarlamentarul PNL Norica Nicolai a reacţionat realmente corect, în opinia noastră. „Resping categoric această idee. Nici nu se va discuta vreodată. Este un plan obscur, promovat din nu ştiu ce interese, de către o minoritate din partid. ALDE a fost permanent alături de noi şi de România. Facem parte din această familie, restul sunt speculaţii menite să afecteze relaţiile noastre cu partenerii europeni”. Că Norica Nicolai ştie mai mult decât spune se subînţelege din vehemenţa afirmaţiilor. Fiindcă, de fapt, aşteptările imediate de la liberali nu sunt legate de direcţia spre care o tund, ci tot ceea ce pot face benefic celor care şi-au dat votul, la guvernare. Şi se împlineşte exact un an de la declanşarea mişcărilor de stradă ale „indignaţilor” în Capitală, dar şi în numeroase reşedinţe de judeţ din ţară, care au marcat începutul sfârşitului pentru o guvernare care a plătit scump în toate rândurile de alegeri de anul trecut.