Peripeţiile lui Moş Nicolae la Şcoala „Gheorghe Ţiţeica” din Craiova

Într-un decor de poveste, Moş Nicolae a poposit, ieri, la clasa I B de la Școala Gimnazială „Gheorghe Ţiţeica” din Craiova. A venit dis-de-dimineaţă, a împodobit clasa cum nu se poate mai frumos, a lăsat pe fiecare băncuţă cadouri dulci, şi-a tras o semnătură pe un colţ al tablei şi a zbughit-o. În graba mare, pentru că trebuia să sune, dintr-o clipă în altă, clopoţelul şcolii, şi-a rătăcit mândreţea de cizmuliţele chiar pe un pervaz al clasei lor. Era cât pe ce să fie deconspirat… 

Se aud primii paşi grăbiţi dinspre scară, urcând la etaj. Apare un băieţel, încă unul, apoi o fetiţă şi tot aşa până când, în faţa clasei, sunt adunaţi aproape toţi cei 27 de bobocei. Trag cu urechea la ceea ce discută între ei şi înţeleg că sunt foarte nedumeriţi din pricina faptului că, în dimineaţa aceasta, nu pot intra în clasă: uşa e încuiată. “Până acum nu s-a mai întâmplat asta …”, se miră una din fetiţe.“Oare ce s-o fi întâmplat?”, se întreabă şi colegul ei de bancă. Atenţia celor mici deviază însă repede de la subiect, căci încep să-şi povestească, unul altuia, ce au găsit de dimineaţă în cizmuliţele bine lustruite în Ajun. Moş Nicolae a poposit şi pe la casele lor, semn că au fost nişte copii buni. Numai că zarva devine din ce în ce mai mare. Veselia lor, amplificată de culoarele largi, se aude precum clopoţeii din colindele de Crăciun.

O uşă buclucaşă

În celălalt capăt al holului apare doamna învăţătoare Lucia Delevedova, care se îndreaptă, hotărâtă, spre clasă. Pe măsură ce se apropie, nedumerirea se poate citi şi pe chipul dumneaei. Grupul de copii salută, ca de obicei, în cor: “Bună dimineaaaaţaaaa!!”. “Bună dimineaţa, dragilor!, vine şi răspunsul. „Cum de n-aţi intrat încă? Nu trebuia să fiţi, deja, în băncuţe?”. “Dar, doamna, uşa nu se deschide!”, îndrăzneşte o fetiţă. “Nu se poate, cred că vi s-a părut”, răspunde doamna învăţătoare. „Hai să vedem…” şi apasă, cu fermitate, clanţa. „Ei, dar voi aveţi dreptate! Pesemne că doamna îngrijitoare a încuiat-o aseară şi a uitat să ne-o deschidă în dimineaţa asta. Merg să o chem”. În mai puţin de cinci minute, “doamna” se întoarce, însoţită de una din persoanele responsabile de curăţenia şcolii. O “muştruluieşte” cu blândeţe: “Dar se poate una ca asta, doamnă…? Eu am activităţi de făcut cu elevii astăzi, sunt atâtea lucruri de pus la punct pentru serbarea de Crăciun”. În cele din urmă, uşa buclucaşă se deschide. Grăbiţi, copiii uită de manierele politicoase şi se îmbulzesc să intre în clasă. Se împing, însă odată trecuţi de prag rămân pironiţi. Toată zarva se stinge ca şi cum ai trage fermoarul unei haine.

„Heeeei! I-au scăpat cizmele!”

Atmosfera în clasă este ca desprinsă dintr-un basm: pe fiecare băncuţă sunt aşezate cadouri, miroase frumos a portocale. Numai că unul din geamuri e larg deschis şi, de afară, pătrunde frigul dimineţii… E un mare indiciu şi un copil rupe deodată tăcerea: „A venit Moşul!! A venit Moş Nicolae la şcoală!! Uite, cred că a intrat pe geam!”. Convins că a descoperit misterul, aleargă spre geam, priveşte în jos şi strigă: „Heeeei! I-au scăpat cizmele! Au rămas atârnate aici! Veniţi să vedeţi!!”. O mulţime de mogâldeţe cu ghiozdănele se repede la geam. „Aşa e! Are dreptate! Doamna, veniţi repede!! Niciodată n-am văzut aşa ceva!”. Încercuită de prichindeii curioşi, doamna învăţătoare e chemată cu insistenţă să vadă amănuntul care l-a deconspirat pe Moş Nicolae. A avut un mare ghinion, cizmuliţele i-au rămas atârnate-n geam şi acum nimeni nu se mai îndoieşte că el chiar a venit în clasă. Pesemne că acest gând a circulat cu o viteză uimitoare prin minţile tuturor copiilor, pentru că s-au năpustit cu toţi, cam în acelaşi timp, spre fereastră.

Semnătura lui Moş Nicolae

Eli este o fetiţă cu obrăjorii rotunzi şi este convinsă că Moş Nicolae s-a ascuns, de fapt, după frigiderul ei de-acasă. Nu a reuşit nici de această dată să-l vadă pentru că, mai iute de picior, i-a mâncat gustăricile, pe care i le aşezase frumos pe farfurioară, şi a zbughit-o. „Eu ieri eram prin cameră şi îi pregătisem o gustare moşului. El se ascundea după frigider şi aştepta să plec. Toate firimiturile duceau către frigider, deci clar era Moşul acolo”. Cu un zâmbet molipsitor, Ioana povesteşte că şi ei Moşul i-a făcut cam aceeaşi figură. I-a băut lăpticul şi a plecat fără să se lase văzut. „Eu i-am pus lapte cu biscuiţi aseară şi astăzi am văzut că paharul cu lapte a fost băut de cineva. Au fost şi doi biscuiţi şi erau mâncaţi, ceea ce înseamnă că Moşul a venit”. Dar surpriza de la şcoală se pare că a întrecut toate poznele pe care le-a făcut Moşul. „Noi am văzut că era geamul deschis şi uşa încuiată. Femeia de serviciu a spus că a dat cu mopul şi am găsit şi geamul deschis. Cu siguranţă că era Moşul, pentru că am găsit nişte ghetuţe aici la geam. Erau nişte ghetuţe foarte mari, nu puteau fi decât ale moşului. Şi ca să ştim că este el cu adevărat s-a şi semnat aici, pe tablă”, spune, cu convingere, Ioana, privind lung semnătura pe care Moş Nicolae o lăsase, într-adevăr, pe un colţ al tablei.

În lumea poveştilor

Pe fiecare măsuţă stă câte o cizmuliţă roşie, plină cu dulciuri fel de fel. Alături, nuieluşa Moşului, semn că el chiar ştie totul despre copii şi, de ce nu, că are şi simţul umorului. Fetiţele mai au, în plus, câte o căciuliţă de Crăciuniţă, iar băieţii, corniţe de ren. Iată că Moş Nicolae le-a pregătit, aşadar, şi o parte din recuzita pentru sărbătoarea Crăciunului, pe care, în mod obligatoriu, trebuie să le poarte fiecare. E lesne de înţeles că urmează discuţii interminabile despre evenimentul care le-a înveselit dimineaţa. Doamna învăţătoare află ce cărticică a primit fiecare, ce jucărioară nemaipomenită sau ce gust minunat, de marţipan, are ciocolata de la Moş. Pentru că toate darurile lui sunt deosebite, doamna trebuie să le spună negreșit şcolăreilor că Moş Nicolae, ca şi Moş Crăciun, vine dintr-o ţară foarte îndepărtată… Şi dimineaţa de Moş Nicolae începe şi se scurge minunat ca o frumoasă legendă…

Un scenariu bine ticluit

Cu har didactic, dar şi dintr-o dragoste specială pentru cei mici, doamna învăţătoare Lucia Delevedova a pus la cale tot acest mic scenariu pentru a-i face pe copii să trăiască, pe viu, miracolul sosirii lui Moş Nicolae. Părinţii au fost prinşi şi ei în această amuzantă regie, devenind imediat complici pentru o întâmplare de poveste. «Aceste evenimente sunt cruciale în viaţa unui copil. Copilăria este o etapă extrem de vulnerabilă la astfel de momente, deschizătoare de suflete imaculate, care îşi vor pune amprenta pe dezvoltarea sufletească a “copilului” de mai târziu. Mintea absorbantă a frumoasei copilării va stoca aceste momente şi le va scoate la iveală, ori de câte ori va fi nevoie, pe tot parcursul vieţii. Aceste bucurii îi determină să fie mai buni, mai flexibili în gândire şi acţiune, oferindu-le posibilitatea să înţeleagă că nu toţi semenii lor au parte de ele. Şi aceşti copii chiar au înţeles, pentru că au adus la şcoală jucării minunate – renunţând, de bună voie, la o parte din ceea ce le aparţine – pentru copiii cu dizabilităţi, întrucât noi participăm, în această perioadă, la un parteneriat cu World Vision România, cu acţiunea “Fii şi tu un Moş Crăciun!”. De altfel, la toate activităţile caritabile în care şcoala s-a implicat ei s-au dovedit foarte receptivi. Din bucuria lor mă “hrănesc” şi eu, iar sufletul meu vibrează la unison cu sufletele lor, punând, astfel, bazele unei iubiri necondiţionate. Doamne, cât e de frumos!», sunt cuvintele pline de însufleţire ale învăţătoarei Lucia Delevedova.