Judecătorul CCR Petre Lăzăroiu şi… codul eticii şi echităţii comuniste

Pe vremea studenţiei, pe când se afla în ultimul an al Facultăţii de Drept din Bucureşti, la nivelul căreia deţinea o deloc neglijabilă funcţie, în cadrul Asociaţiei Studenţilor Comunişti (ASC), actualul judecător al CCR Petre Lăzăroiu (fost Ceauşescu) a dat de „belea mare”, cum se spune. În vara anului 1976, aflat în tabăra studenţească de la Pârâul Rece, a avut o aventură sentimentală cu o chelneriţă, Aurelia Mandache, din Braşov, care a rămas gravidă, menţionează site-ul Lumea Justiţiei. Deşi a negat că este tatăl copilului, Tribunalul Vâlcea a stabilit că este părintele natural al lui Mandache Ciprian Flavius – născut la 27 aprilie 1977 –, obligându-l la pensie alimentară. În cartea sa, intitulată „Golani de lux” (Ed. Kron-Art), avocatul Titus Spânu, care a apărat-o în instanţă pe reclamantă, detaliază povestea, sugerând gradul de rudenie, după nume, cu Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aspect mai mult sau mai puţin irelevant. Fiindcă în 1977 în vigoare era codul eticii şi echităţii comuniste şi o faptă de profilul celei în care fusese implicat Petre Lăzăroiu (ex-Ceauşescu) nu prea putea fi trecută cu vederea la nivelul oricărei organizaţii de partid, unde, anual, se purtau „discuţii individuale” şi se aduceau corecţii la mapa personală, care condiţiona orice ascensiune profesională. La astfel de abateri,  adevărate “golăneli”,  „de la etica şi echitatea comuniste”, cu toate păcatele lor, comuniştii nu prea puneau batista pe ţambal, mai ales când în discuţii era un copil, căruia instanţa stabilise să i se plătească pensie alimentară. Este adevărat că după absolvirea Facultăţii de Drept din Bucureşti, promoţia 1978, Petre Lăzăroiu va îndeplini, potrivit CV-ului de pe site-ul CCR, funcţii neconcludente, de jurist-consult la Combinatul de articole tehnice din cauciuc Jilava şi, apoi, de consilier juridic la Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic Bucureşti, pentru a ajunge, pentru 10 ani, în 1993, judecător financiar la Curtea de Conturi a României, unde va cunoaşte… consacrarea. CV-ul lui Petre Lăzăroiu e mai de grabă anost decât unul consistent, departe de a legitima anvergura unui jurist de incontestabil calibru moral şi profesional. Deşi sub alt nume, Petre Lăzăroiu poate pretinde că a fost mai mult sau mai puţin dizident. Dar, fireşte, a fost şi a rămas modest. Fiindcă dacă lumea de azi a adus ceva nou, noutatea e de ordinul unui supliment de mediocritate şi ticăloşie. Compania în care se află la CCR nu-l inhibă. Alături de Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Iulia Motoc sau Ştefan Minea, Petre Lăzăroiu, rumen la faţă şi durduliu, respiră liniştit. Grupul lor reprezintă oracolul din Delphi. Şi probabil la Comisia Europeană, Consiliul European, Parlamentul European, dar şi la alte cancelarii europene, unde s-a zvonit de „asaltul asupra CCR”, s-a considerat că această instituţie are moralitatea celei de la Karlshrue. Iar Augustin Zegrean, cu aserţiunea sa greu de uitat „asta-i măreţia dreptului, toate legile lasă loc de interpretare”, e omologul lui Andreas Vosskuhle, preşedintele CC de la Karlshrue. Aspazia Cojocaru n-are echivalent.