Curtea Constituţională a României a dat un comunicat de presă în care, printre altele, se spune: „ (…) Aceste acţiuni, cărora li se adaugă, în ultima perioadă, acte denigratoare la adresa unora dintre judecătorii Curţii Constituţionale, cărora li se contestă moralitatea, integritatea, pregătirea profesională, produc grave prejudicii de imagine Curţii Constituţionale şi tind la decredibilizarea sa, punând sub semnul îndoielii deciziile pe care Curtea le-a pronunţat (…)”. Sunt înşirate, după cum se vede, mai multe idei, care, fiecare în parte, ar merita un comentariu. Aşadar, unii dintre judecătorii Curţii se simt denigraţi. Printre aceştia se află neîndoielnic şi Aspazia Cojocaru, care vorbeşte aidoma unei precupeţe agitate, ocolită de cumpărători. Fără cea mai măruntă exigenţă faţă de propria exprimare. Un deserviciu mai mare făcut imaginii CCR, decât cel pe care însăşi Aspazia Cojocaru l-a făcut, în zilele din urmă, nu este egalat decât de bolboroseala lui Augustin Zegrean, care lasă impresia unei dezorientări în timp şi spaţiuţ. Pentru acesta din urmă a articula câteva propoziţii, care să dobândească conţinut logic, pare un efort intelectual de neatins. Să nu mai continuăm în această cheie. Este cumva interzisă contestarea moralităţii şi credibilităţii îndoielnice a unora dintre judecătorii CCR? Asupra Aspaziei Cojocaru planează destule suspiciuni grave, nu toate de dată recentă. Pe un ton civilizat, cu argumente solide, eventual infailibile, dar, mai ales, cu mult tact juridic, poate încerca risipirea îndoielilor privind relaţia sa cu fosta Securitate şi, mai ales, amestecul sau neamestecul, într-o cauză penală, veche de aproape 40 de ani, privind falsificarea examenelor de admitere susţinute la Facultatea de Drept din Bucureşti, când pe un loc concurau zeci de candidaţi. Aspazia Cojocaru nu poate oculta asemenea incriminări, rezumându-se la a se înfuria pe jurnalişti. Miercuri, după asaltul acestora, în faţa sediului CCR, ne-am readus aminte de finalul filmului „Z” a lui Costa Gavras, când judecătorul de instrucţie J. L. Trintignant anunţa generalilor greci încadrarea juridică. Votul Aspaziei Cojocaru a fost decisiv în hotărârea CCR privind invalidarea referendumului şi a scos lumea în stradă. Pe ce lume trăieşte când îşi imaginează că va fi lăsată să dormiteze în linişte, netulburată, precum lăcustele pe seceta de afară, de o presă avidă de sânge? Vor mai apărea, cât de curând, nu este deloc exclus, şi alte umbre din biografia sa. Aspazia Cojocaru e pe culoarul de ieşire din scenă. Se spune că sfârşitul încununează opera. E valabil şi în cazul său.
CCR se lamentează dizgraţios prin leşinate comunicate de presă. Lăsând impresia că nici în aceste momente tensionate unii dintre judecătorii săi nu realizează dimensiunea dezamăgirii naţionale provocate. Nimic nu-i împiedică la demisia de onoare, invocând tot felul de motive, nimic nu-i împiedică să tacă. Decredibilizarea CCR le aparţine lor şi nu jurnaliştilor, şi exemplul de moralitate deplină a lui Ion Predescu îi bulversează. A spus adevărul, fără echivoc, în faţa presei şi, apoi, s-a retras.
