Medicii de familie din judeţul Dolj avertizează că, în scurt timp, vor fi nevoiţi să pună lacătul pe cabinete. Criza, dar şi reducerea drastică a veniturilor în ultimii doi ani par să-i fi împins pe aceştia în pragul falimentului. În asemenea condiţii, nici nu mai este de mirare că unii dintre doctori au ales fie să plece în străinătate, fie să se reorienteze din punct de vedere profesional.
Într-o situaţie cu adevărat delicată se găsesc medicii din mediul rural, ale căror venituri ar putea să scadă la jumătate începând cu 1 iunie a.c., atunci când vor fi semnate contractele cu Casa de Asigurări de Sănătate. Deloc optimişti, doctorii au anunţat deja că există riscul ca din vară să nu mai poată îngriji bolnavii şi, mai mult decât atât, o bună parte din localităţile din mediul rural să rămână fără asistenţă medicală. Asta în condiţiile în care oricum numărul pacienţilor este în continuă creştere, iar spitalele sunt supraglomerate.
Doljul nu este singurul judeţ din ţară cu astfel de probleme, însă aici, potrivit dr. Mirela Profir, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei – Filiala Dolj, numărul cabinetelor de medicina familiei care sunt aproape de faliment a devenit unul îngrijorător, în special în mediul rural. Potrivit estimărilor, circa 30% din aceste cabinete sunt în prag de desfiinţare. „Sunt foarte mulţi medici de familie care pur şi simplu nu mai au din ce trăi şi au renunţat sau vor să renunţe la a mai profesa. Am vorbit cu o doctoriţă de la ţară şi mi-a explicat că îşi vinde praxisul pentru a merge la muncă în străinătate. Medicina de familie se apropie cu paşi repezi de faliment. Vă spun că în Dolj 30% din cabinete sunt în această situaţie”, a mărturisit dr. Mirela Profir, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei – Filiala Dolj.
„O parte din cabinete mai funcţionează doar în virtutea inerţiei”
Dezamăgiţi de promisiunile oficialilor de la Bucureşti, doctorii declară că sunt condamnaţi la desfiinţare. Le este aproape imposibil să menţină funcţionale cabinetele de medicina familiei, ţinând cont de condiţiile impuse de Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Din acest punct de vedere, nici viitorul nu sună prea bine. Noul contract cadru este departe de a fi ceea ce îşi doreau halatele albe. Nu doar din punct de vedere financiar, ci şi profesional.
În prezent, cea mai mare parte a veniturilor este folosită pentru a acoperi cheltuielile curente. Spre exemplu, pentru un cabinet din mediul rural cu venituri de 5.000 de lei, costurile de întreţinere ajung, potrivit estimărilor, la peste 75% din această sumă. În plus, din raţiuni profesionale cadrele medicale resping ideea ca unui bolnav cronic să i se accepte o singura reţetă odată la trei luni, în condiţiile în care acesta are mai multe boli asociate, care necesită tratamente, şi uneori din cauza stării de sănătate trebuie să ajungă la doctor de mai multe ori.
„O parte din cabinete mai funcţionează doar în virtutea inerţiei. Avem parte în multe din cazuri de un faliment nedeclarat. Oamenii nu ştiu ce artificii să mai facă astfel încât să nu desfiinţeze cabinetul şi să-i lase pe oameni fără doctor. Este trist că s-a ajuns într-o astfel de situaţie, dar adevărat”, a mai spus dr. Mirela Profir.
Medicii, hotărâţi să plece în străinătate
Şi exodul peste hotare rămâne o opţiune deschisă pentru medici, care în urmă cu câteva luni şi-au depus actele la Direcţia de Sănătate Publică în vederea obţinerii certificatelor de specialist, necesare pentru a profesa în străinătate. Aproximativ 200 de cadre medicale au solicitat documentele, însă până acum acestea nu au sosit. De altfel, doctorii doljeni chiar acuză Ministerul Sănătăţii că întârzie în mod deliberat acordarea respectivelor certificate pentru a-i obliga să rămână în ţară.
În ceea ce priveşte contractul-cadru, reprezentanţii medicilor de familie din judeţul Dolj se declară în continuare rezervaţi cu privire la şansele ca acesta să fie semnat în forma actuală până la data de 1 iunie a.c. Nemulţumirile sunt legate atât de sumele prevăzute pentru cabinetele de medicina familiei, cât şi unele prevederi considerate absurde. Un bun exemplu în acest sens este interdicţia de a acorda mai mult de 20 de consultaţii pe zi, aspru criticată încă de la început.
