„De ce urâm femeile?” de Miron Manega – lansare inedită la Biblioteca Judeţeană „Aman”

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” a fost, vineri, gazda lansării volumului intitulat „De ce urâm femeile?”, semnat de Miron Manega.  Cunoscută de cititori pentru prima dată la începutul lunii martie, la Bucureşti, cartea a avut parte de o prezentare inedită, de invitaţi de marcă şi de un public numeros, într-un cadru prin excelenţă artistic, creat de tablourile  pictorului Aurel Petrescu şi de momentul de profundă spiritualitate, purtând marca rapsodului popular Ion Creţeanu.

O provocare, o întrebare urmată de încercarea de a da un răspuns, o replică, o viziune, o problematică incitantă. Astfel poate fi catalogată la un prim nivel al lecturii, cartea jurnalistului născut la Craiova, Miron Manega. Înfiripată dintr-un demers ziaristic, lucrarea s-a transformat într-un act literar din care răzbate stilul gazetăresc, alert, structurat, uşor de parcurs şi incitant. Demn de laudă este faptul că autorul se dedublează, perspectiva feminină făcându-se simţită în egală măsurăm cu viziunea masculină în dezbaterea problematicii cărţii, tratată fără curtoazie şi fără prejudecăţi. Aprecierile au venit din partea conf.univ. George Popescu, prof. Constantin Barbu, prof. Nicolae Marinescu şi criticul de artă Florin Rogneanu.

De ce urâm femeile? – întrebarea de pe buzele tuturor

Cele mai multe întrebări ale auditoriului au fost legate de titlul cărţii. În stilu-i deschis, autorul a venit şi cu o explicaţie la atributul de replică asociat lucrării. „Este o strategie de marketing în care mă folosesc de un titlu cu o nemeritată notorietate, după părea mea. (n.r – „De ce iubim femeile”, Mircea Cărtărescu). Titlul acesteia ar fi fost <<Singurătatea afemeiatului de cursă lungă>>, dar pentru că există stereotipuri în mintea oamenilor care cumpără, am ţinut cont de ele, în ideea că această strategie va duce la vânzarea volumului. Cartea îşi propune ca dintr-un produs care, poate nu e reprezentativ pentru mine, dar nici lipsit de valoare, să demonstreze că valoarea şi succesul nu sunt incompatibile. Este un pariu personal pe care sper că mă va ţine Dumnezeu în viaţă să-l finalizez”, a explicat Miron Manega. Îmbibat cu umor, spiritul polemic dă un plus de valoare scrierii faţă de opera de referinţă, autorul însuşi recunoscând acest lucru: „Diferenţa dintre cartea mea şi a lui este că a mea e bună”.

Aşa cum evenimentul în sine a îmbinat armonios literatura cu pictura, cartea lansată vineri la Craiova, îmbogăţeşte textul scris cu imagini. „În legătură cu desenele, domeniile culturale se află toate în aceeaşi vecinătate spirituală şi m-am gândit de ce nu aş pune un artist plastic să deseneze textele mele. Sunt comentariile unui artist plastic la nişte texte scrise”, a mai spus Miron Manega.

Salvaţi lira tracică!

„Mă folosesc de propria mea carte pentru a atrage atenţia acum, în prezenţa atâtor oameni, asupra faptului că se întâmplă aici lucruri mai importante pentru această ţară. Sunt oltean şi mă simt dator faţă de spaţiul acesta. Lira tracă este un concept care s-a născut în urma unui interviu cu Tudor Gheorghe, realizat în urmă cu trei ani,  Tudor Gheorghe, cel care a ţinut cobza în viaţă şi a dus-o la nivelul de nobleţe pe care îl merita. A încolţit ideea de a căuta o asociere între lira tracă şi Orfeu, simbolul universal al  muzicii, iar ideea s-a confirmat printr-un document din arhiva Academiei Regale. Instrumentul acesta este atât de vechi şi este al nostru. Are potenţialul unui brand de ţară şi totuşi nu l-a băgat nimeni în seamă nici la nivel instituţional, unde nu s-au ţinut cursuri de cobză. Aşa cum nici pe Ion Creţeanu nu l-a băgat nimeni în seamă. Marele lui noroc este că l-a cunoscut pe George Popescu prin 1982, care l-a remarcat, şi apoi că m-a cunoscut pe mine. Ne-am întâlnit, l-am ascultat, mi-a plăcut şi l-am întrebat dacă ştie ce cântă. Oameni care să se raporteze la acest domeniu al spiritualităţii noastre cu atâta devotament şi cu atâta cunoaştere, puţini am văzut şi ei trebuie apreciaţi la adevărata lor valoare”. (Miron Manega)