O năstruşnicie: boicotul referendumului

Spunea, în urmă cu câteva zile, la Gândul Live, preşedintele suspendat, Traian Băsescu, că ar intra în coliziune cu PDL dacă acesta ar îndemna lumea să stea acasă la referendum. Şi era un punct de vedere raţional. La B1 TV, luni seara, Traian Băsescu a intrat în coliziune cu el însuşi, anunţând intenţia de a nu participa la vot. De ce? E mizerie în clasa politică, e fraudă înainte să fi avut loc evenimentul. De aici până la decizia PDL de boicotare totală a referendumului, fără a-şi retrage reprezentanţi din secţiile de votare şi din comisiile electorale, nu a mai fost decât un pas. Sloganul PDL a devenit, astfel, unul cinic: vreţi o Românie europeană, staţi acasă la referendum. Eventual sub pat. De unde această schimbare de atitudine? Probabil de la sondajele de opinie şi de la proiecţiile pe care le fac cei care se ocupă de campania sa. Într-o asemenea abordare, voturile lipsă dobândesc o valoare mai mare decât „nu”-urile de la urne, contribuind consistent la invalidarea referendumului. Ca unsă merge şi prezumţia fraudării, devenind unul dintre pilonii reproşurilor în materie de compromitere a României la Uniunea Europeană. Cităm din Decizia CCR nr.731/10 iulie 2012 referitoare la obiecţia de necunstituţionalitate a legii privind modificarea art.3 al Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (MO nr.478/12 iulie a.c.): „Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor reprezintă un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral urmează să se pronunţe cu privire la sancţionarea sau nu a Preşedintelui României având posibilitatea demiterii sau menţinerii acestuia în funcţie”. Impunând condiţia întrunirii majorităţii absolute, care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, CCR a reţinut că aceasta reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului. O boicotare anunţată a referendumului din partea PDL nu înseamnă altceva decât un dispreţ faţă de popor, chiar un atentat la democraţie, cum s-a spus. Pe de altă parte, potrivit Legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (art.52), „împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exerciţiu al dreptului de a participa la referendum, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi”. Ne mişcăm pe un teren minat. Dincolo de parti-pris-urile de circumstanţă. Nevalidarea din lipsă de cvorum a referendumului ar fi cea mai proastă soluţie, rezultată la capătul unui circ sordid. Care nici cel puţin nu poate impune imperativ dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate, dar nici redarea unei legitimităţi depline actualului preşedinte suspendat, în situaţia în care acesta ar reveni la Palatul Cotroceni. Dacă ne rămâne ceva de făcut, dincolo de orice comentariu, este doar participarea, fără nici un echivoc, la referendumul de duminică. Adevărată obligaţie. Cu rostul ei, ca niciodată.