Noi l-am citit pe Ismail Kadare, n-am ascultat manelele lui Florin Salam!

0
132

Aflu cu stupoare că albanezii de la Egnatia, care astă-seară susţin pe stadionul „Ion Oblemenco” din Craiova o partidă în compania Universităţii Craiova, şi-au permis ca, într-un material postat pe pagina oficială de Facebook, să facă trimiteri, cel puţin indecente, la „pasiunea” pentru manelele lui Florin Salam a suporterilor craioveni. De unde şi până unde o astfel de „ironizare”, deloc simpatică, a craiovenilor, fără precedent, n-am idee, dar rămân încredinţat că neisprăviți sunt peste tot în lumea asta. Acum, sigur, habar nu am, este posibil să fie craioveni care ascultă manele, alții îl ascultă pe Tudor Gheorghe, alții – muzică populară și, în fine, nu puțini sunt seduși de simfoniile lui Beethoven. Gusturile nu se discută.

Cu ani în urmă, Craiova a avut un jucător albanez, Roland Agaliu, înconjurat cu multă simpatie de suporterii echipei. Chiar caldă simpatie. În nici o împrejurare, dar absolut nici una, în spaţiul public n-au fost promovate gesturi lipsite de decenţa cuvenită faţă de albanezi, pe care i-am apreciat pentru multe dintre talentele lor. Şi nu mai întind discuţia în această privinţă, fiindcă aş putea pomeni de „escala” la Slatina, în drumul spre Bucureşti, pentru… produsele albanezului cunoscut. Dar dacă tot au ajuns la Craiova şi „rătăciţii” care şi-au permis derapaje de factura celui enunţat, să le spunem, totuşi, că, aici, la Craiova, opera scriitorului albanez Ismail Kadare, tradusă în limba română (Generalul armatei moarte, Palatul viselor, Podul cu trei arcade, Cronică în piatră), este bine cunoscută. Şi, mai mult, mai ştim că „Scurta istorie a Albaniei şi a poporului albanez” aparţine lui Nicolae Iorga, fire enciclopedică, care, în 1919, sub titlul „Breve histoire de l’Albanie et du people albanais” (Ed. Cultura Neamului Românesc), apărea în ţară, fiind răsplătit de Regele Zogu cu un teren la Sarande, la Marea Ionică, unde marele istoric şi-a ridicat o casă pe care comuniştii albanezi aveau să i-o confişte. Tirana şi-a întemeiat cerinţele la Conferinţa de pace de la Paris pe lucrarea lui Nicolae Iorga. În 1880, Ciprian Porumbescu a compus muzica imnului “Pe al nostru steag e scris unire”, pe versurile lui Andrei Bârseanu. Studenţii albanezi de la Bucureşti au preluat muzica pentru imnul naţional albanez, încă în vigoare. Fireşte, fără nici un alt reproş – altminteri inutil – fiecare cu preocupările lui.