O greşeală a lui Sorin Grindeanu!

Adrian Năstase e destul de abil, când se întreabă, într-o discuţie, cu ziaristul Răzvan Dumitrescu ce ar fi zis… Ion Iliescu –cu al său capitalism de cumetrie- pe marginea fastului botezului unui copil al preşedintelui Consiliului Judeţean Timiş, Alfred Simonis, al cărui naş a fost Sorin Grindeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor şi liderul PSD. Un botez la care atât Alfred Simonis, nesuspectat de multă supleţe în gândire, cât şi „naşul”, dar şi invitaţii de ţinută, au ţinut să epateze, prin vestimentaţie după unele păreri, meniu, precum şi cei care au asigurat antrenul: Al Bano, Damian Drăghici, Theo Rose. Mai pe româneşte, botezul putea fi „mai smerit”. Şi în această privinţă comentariile care au curs, cu tenta lor politică, bineînţeles, l-au obligat pe Sorin Grindeanu, în calitatea de lider al social-democraţilor, să declare, potrivit Agerpres, că „regretă percepţia negativă creată în rândul cetăţenilor în urma petrecerii de botez de la Timişoara, la care au participat nu puţini lideri social-democraţi”. Unele dintre imaginile transmise, de televiziuni, de la faţa locului, au constituit un mesaj nepotrivit, în contextul problemelor pe care le are România, dar şi al austerităţii prelungite şi ameninţătoare, cu care se confruntă locuitorii ei. El a mai spus că demnitarii trebuie să acorde o atenţie sporită tuturor mesajelor transmise prin apariţiile lor publice. Căinţa liderului social-democrat este parţial calibrată, parţial de circumstanţă. Cel care trebuia să se gândească la toate eventualele consecinţe, în planul imaginii, al evenimentului, aşa cum a fost organizat, era chiar… Sorin Grindeanu. A cărui imprudenţă îl poate costa, el fiind liderul unui partid social-democrat, din păcate aflat, nu la primul pas greşit. După cele întâmplate nu vii cu lozinci „de doi lei”, că oamenii aşteaptă „venituri mai bune, locuri de muncă şi o economie care să repornească”. Sorin Grindeanu a pus în mâinile principalilor săi adversari politici –USR- o ladă cu dinamită. Pe de altă parte, nu împărtăşim nici un repertoriu excesiv de proletar. Timişoara este un oraş european, sofisticat, în care calitatea vieţii este comparabilă cu cea din marile oraşe ale Europei. Nu-i mai puţin adevărat că şi fără evenimentul de la Timişoara, subiect de discuţie, fierbinte, social-democraţii erau priviţi la fel, de liderii partidelor până mai ieri aliate, acum de opoziţie. Să revenim însă la o afirmaţie a lui Adrian Năstase. Există în „Delirul” lui Marin Preda o frământare a personajului principal (Ştefan al lui Parizianu, nepotul lui Ilie Moromete) care scrie un articol de pe front, unde fusese trimis în calitate de corespondent, intitulat sugestiv „Dacă ar şti generalul”, prin care trăgea un semnal de alarmă, despre ororile, mizeria şi haosul de pe linia de front, trăind cu convingerea naivă că generalul Antonescu nu cunoştea adevăratele suferinţe ale militarilor români. Nu mai continui. Nimic din ceea ce a transmis de pe front, Ştefan, nu a apărut în ziarul la care lucra (Ziua), spre uimirea sa, la revenirea în redacţie. Cu alta cuvinte, să fim serioşi, şi fără discuţiile în exces pe marginea botezului de la Timişoara, impresia generală nu era alta.