Când credeam că mai jos nu se poate, uite că a venit episodul Varşovia pentru tricolori. O echipă debusolată (nu în halul în care se află a noastră), care nu a fost prezentă la Mondial, cu un lider uriaş, dar care e aproape de pensie (şi care ne-a marcat 3 goluri şi a provocat o eliminare), cu un antrenor aflat cu sabia demiterii deasupra capului, Polonia ne-a administrat un “set alb” de toată frumuseţea. La o asemenea ruşine, nu mai contează că eliminarea a fost dictată prea uşor, la o fază care a schimbat faţa meciului.
E clar că Gică Hagi nu a evaluat bine nici echipa, nici adversarii, nu a ştiut să gestioneze nici această serie neobişnuită de 4 meciuri. Gicuţă nu a ştiut nimic, nu a înţeles nimic dintr-un fotbal pe care l-a jucat atât de frumos, dar pe care n-a izbutit să-l explice decât puştilor săi de la Viitorul. Mai cu sudalme, cu înjurături, mai cu arbitri, Hagi a luat două titluri interne. Ajutat şi de Craiova la primul, ajutat de arbitri la ambele. Şi ajutat de finul Gigi să nu pice în B când era pe buza prăpastiei. Orişicum, Gicuţă şi-a încropit un palmares din postura de patron-antrenor. Probabil a crezut că e momentul să speculeze la naţională generaţiile crescute de el la Ovidiu, ale căror vedete au ajuns la apogeu. Dar acei jucători au acum alt statut şi s-a văzut că nici la Farul nu i-a putut struni sau reinventa la nesfârşit. Iar să treci de la postura patron-antrenor la cea de selecţioner nu e deloc potrivit, chiar dacă multora li s-a părut o idee bună. Pare un vis urât, un dezastru. Mai ales când îţi forţezi beizadeaua la nesfârşit, sfidând o ţară întreagă. Ianis, cei doi jucători din La Liga, Radu şi Raţiu, dar şi Ghiţă au fost dezastrul întruchipat în aceste meciuri. Haosul din teren poartă amprenta selecţionerului, iar delăsarea, indolenţa din teren este apanajul acestui lot, deloc apăsat de sentimente patriotice. De altfel, Coubiş refuza, nu demult, naţionala, Strata, Eissat nici nu vorbesc româneşte. Ce să le ceri?
Vorbim totuşi de mulţi jucători care au putut fi motivaţi de alţi antrenori la naţională sau care au dat randament în alte contexte. Poate e timpul să ne gândim din nou la un selecţioner străin, care să facă rezultate ieri, fiindcă naţionala nu se “creşte” precum nişte copii de la Viitorul Ovidiu, ci are nevoie să dea satisfacţie pe loc, cu ce are mai bun România. Nu e cazul să disecăm situaţia în care au ajuns fotbalul, sportul, societatea noastră, de fiecare dată când încasăm o bătaie, chit că e vorba de o ruşine naţională precum cea de la Varşovia. Acum doi ani, această naţională câştiga o grupă la EURO şi făcea să exulte “zidul galben”. Atunci, cineva, în speţă Edi Iordănescu, a făcut ceva bine, într-o campanie şi un turneu final. Poate mai găsim pe altcineva să facă din nou ceva bine cu materialul aflat la dispoziţie. Care nu este nicidecum de nivelul Andorra, Gibraltar sau San Marino, aşa cum pare România după aceste 10 goluri încasate în ultimele două meciuri.
POLONIA – ROMÂNIA 6-0
Au marcat: Lewandowski 24′-pen., 47′, 86′, Frankowski 49′, Zieliński 62′, Bednarek 66′.
POLONIA: Bulka – Cash (Wojtuszek 63), Bednarek, Kiwior, Frankowski – W. Nowak (Urbanski 63), Zielinski (Slisz 71) – Swiderski, Szymanski (Regula 71), Zalewski (Pietuszewski 76) – Lewandowski. SELECŢIONER: Jan Urban.
ROMÂNIA: Hindrich – Raţiu, Drăguşin, Ghiţă, Bancu (Borza 67) – R. Marin (C. Cîrjan 78), T. Băluţă, Mihăilă (Coubiş 27) – Hagi (M. Marin 67) – Man (Racoviţan 67), Bîrligea. SELECŢIONER: Gheorghe Hagi.
Cartonaş roşu: Radu Drăguşin (România) min. 22.
Arbitru: Urs Schnyder (Elveţia).












