La Congresul Internaţional de Istorie a Presei, au lipsit… chiar ziariştii!

0
546

Îmi place să cred că nu-mi este străin zâmbetul de circumstanţă, poate uneori şi când nu este recomandat. În fine, nimeni nu e perfect. Şi e târziu pentru corecţii. Şi acum, ceea ce vreau să spun. Timp de două zile (25-26 septembrie a.c.) la Craiova s-a ţinut cel de al 19-lea Congres Internaţional de Istorie a Presei (ARIP). Sună pompos, dar aşa s-a numit evenimentul, care în acest an, potrivit organizatorilor, a beneficiat de parteneriatul cu Academia oamenilor de ştiinţă din România, Consulatul general al României la Torino(!), Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova „C.S. Nicolaescu-Plopşor”, Comitetul român de istoria şi filozofia ştiinţei şi tehnicii al Academiei Române – filiala Craiova, Consiliul Judeţean Dolj. Fundaţia Editura Scrisul Românesc a fost prezentă, cu un stand de carte şi reviste dedicate istoriei presei şi vieţii culturale, toate exemplarele fiind oferite gratuit participanţilor. O notabilă prezenţă, pe deplin justificată, prin raportare la genericul evenimentului, graţie preocupărilor statornice de-a lungul timpului: prof. univ. dr. Florea Firan. Distins de altfel cu un premiu. Printre invitaţii speciali, şi persoanele care au adresat mesaje, s-au aflat IPS Irineu, mitropolitul Olteniei, acad. Sabina Ispas, directorul Institutului de etnografie şi folclor, prof. univ. dr. ing. Doina Banciu. Toate aceste detalii enumerate se regăsesc în postările făcute pe paginile de Facebook ale unor participanţi, inclusiv ale amfitrioanei evenimentului –repetăm Congresul Internaţional al Presei- doamna Gabriela Păsărin, preşedinta ARIP(!?) o persoană distinsă, jurnalistă cu ceva stagii la Radio Oltenia, devenită apoi cadru universitar, de regulă agreabilă în spaţiul public, fără a „rupe norii”. Fiind un „congres internaţional” ne-am fi aşteptat să aflăm câteva nume de ziarişti „de afară”, cu expertiză în materie, dispuşi să dea curs invitaţiei şi… greutate evenimentului. N-am avut… ocazia. Buget mic ş.a.m.d.. Dar nişte ziarişti din obosita presă locală, fiind vorba de „istoria presei”, nu de altceva, puteau fi invitaţi chiar şi pentru a face figuraţie. La restaurantul „Epoca” locurile rezervate erau puţine, şi asta am înţeles. Printre partenerii media s-au aflat Societatea Română de Radiodifuziune, nu Radio Oltenia, de unde a plecat Gabriela Păsărin, revista Lumina Lină, revistele Ramuri, Mozaicul şi Scrisul Românesc. Tema centrală a discuţiilor: valorificarea prin presă a resurselor arhivistice. S-a spus că, în cadrul evenimentului, lucrările erau anunţate a se desfăşura pe departamente tematice şi… peste 100 de participanţi din România, Italia, San Marino, Vatican, Israel, SUA, Elveţia, Polonia, Spania, Republica Moldova, urmau să prezinte lucrări de specialtate, oferind o perspectivă multidisciplinară asupra evoluţiei mass-mediei ş.a.m.d.. N-am aflat nici un titlu de lucrare şi nici nume de ziarist. Doamna Gabriela Păsărin îşi putea trimite auditoriul prezent la „istoria presei”, menţionând –separat- numele lui Marian Petcu şi… Pamfil Şeicaru (editura Paralela 45, 2007), la lucrarea lui Ioan Lazăr şi Florin Ardelean „Trei decenii de jurnalism” (1990-2019) şi de ce nu, ex-universitară fiind, la „Istoriile mass-mediei” (Polirom, 2022) a lui Jacques Attali, o monumentală lucrare, de specialitate, prin subiectele acroşate. Există o istorie densă a presei craiovene, să ne înţelegem, apărută sub îngrijirea prof. univ. dr. Florea Firan, cu enumerarea publicaţiilor, unele mai efemere, altele mai longevive, toate cu meritele lor, de-a lungul anilor, câte au fost. Să nu scăpăm din vedere colecţia SpectActor, cu elevate texte de cultură, care depun mărturie despre viaţa spirituală a Craiovei. Faptul că doamna Gabriela Păsărin se doreşte o viguroasă figură reprezentativă a presei din părţile locului şi îşi revendică o competenţă „în sine”, de care personal mă îndoiesc, e plin de apropo şi nu cred că o avantajează. Pe mine mă amuză astfel de veleităţi, ale unor persoane care vor să reţină atenţia generală, nu prin geometria informaţiei, limpiditatea ei, activitatea anterioară, ci… dexterităţi conjuncturale. N-am habar de isprăvile jurnalistice ale doamnei Gabriela Păsărin, poate unele chiar au existat, dar inventându-şi misiunea de „istoric al presei”, putea proba şi onestitate, pe lângă presupusa strădanie, asfixiată de platitudini ţanţoşe. La Congresul Internaţional de Istorie a Presei, de la Craiova, din păcate, au lipsit chiar ziariştii, care şi prin părţile locului au fost istorici ai clipei. Cu meritele lor.

P.S.: Ca fapt “divers”, ziarul Cuvântul Libertăţii din Craiova ocupă un loc simbolic în cadrul unei expoziţii inedite din Germania fiind inclus în colecţia permanentă a Muzeului Istoric din Frankfurt (Histrorisches Museum Frankfurt).