De la începutul războiului din Ucraina, Varşovia a fost unul dintre principalii susţinători ai Kievului. Găzduind aproape două milioane de refugiaţi, furnizând… arme şi servind drept centru logistic prin care se tranzitează o mare parte din ajutorul occidental, Varşovia a avut şi are un rol crucial, în rezistenţa Kievului în faţa Moscovei. Cu toate acestea, deşi criza cerealelor (2023) fusese un avertisment, unele dezacorduri ulterioare în privinţa livrărilor de echipamente militare au escaladat tensiunile, între cei doi vecini. În spatele crizei diplomatice se află mai mulţi factori, cel mai grav fiind trecutul istoric, renăscut de un tribut adus Armatei Insurgente Ucrainiene (UPA). O menţiune: Varşovia i-a retras lui Zelenski, aşa cum se ştie, „Ordinul Vulturul Alb”, dar statul major al armatei poloneze, potrivit Defence24, menţionează faptul că a livrat Ucrainei 5 rachete interceptoare PAC3-MSE pentru sistemul de apărare aeriană Patriot. În Polonia, data de 11 iulie 1943 este una din date, cu major impact istoric, cealaltă fiind 9 februarie 1943, considerată a fi începutul masacrului polonezilor în Volînia, o tragică pagină din istoria Poloniei, eclipsând data de 6 octombrie 1939, ziua în care rezistenţa organizată împotriva trupelor germane a încetat, în cel de al doilea război mondial. Ziua comemorării, pe fondul escaladării conflictului dintre Kiev şi Varşovia, privind masacrul de la Volînia şi rolul Armatei Insurgente Ucrainiene (UPA) a fost readus în discuţie. Atunci, la 11 iulie 1943, unităţi ale Armatei Insurgente Ucrainiene au atacat simultan mai multe aşezări poloneze, chiar în momentul în care locuitorii se aflau la slujbe în bisericile catolice. Prin urmare, data de 11 iulie este inclusă în calendarul polonez ca fiind zi de comemorare a victimelor de la Volînia. Acţiunile UPA, de exterminare a populaţiei poloneze, au început în februarie 1943 şi au continuat până în 1945, inclusiv după instalarea puterii sovietice. Numărul victimelor „masacrului de la Volînia” a fost estimat între 60.000 şi 140.000 de persoane. Dacă vorbim de geneza evenimentelor, care au precedat masacrul, cel mai important ar fi probabil activarea clandestinităţii poloneze şi sovietice din Volînia, pe fondul victoriei armatei roşii la Stalingrad şi a contraofensivei ulterioare, care ar fi ajuns în regiunile estice ale Ucrainei la sfârşitul lunii ianuarie 1943. Mulţi au anticipat atunci că Germania nazistă pierde războiul. Acesta ar fi contextul în care unităţile partizane sovietice şi armata poloneză internă ar fi iniţiat atacuri comune asupra aşezărilor din Volînia, unde victimele erau de regulă reprezentanţi ai administraţiei numite de germani şi ai poliţiei auxiliare. Se consideră că Armata Insurgentă Ucrainiană, născută pe 14 octombrie 1942, este vinovată de cele întâmplate în exclusivitate. Elita poloneză s-a unit în evaluarea masacrului de la Volînia şi a UPA, deşi cu nuanţări notabile, între prim-ministrul Donald Tusk şi preşedintele Karol Nawrocki. E lungă povestea. Gaz pe foc s-a pus, în momentul numirii unei unităţi a forţelor armate ucrainiene, după „eroii UPA”. Imediat, un nou scandal masiv între cele două ţări s-a suprapus cu tensiunile interne din Polonia: PIS, partidul care a pierdut puterea în 2023 vrea să o recâştige la alegerile parlamentare de anul viitor. Varşovia nu va da înapoi în retorica „anti-Bandera”, iar Kievul, cel puţin, cât preşedintele Volodimir Zelenski deţine prerogativele actuale, nu poate abandona glorificarea lui Bandera. Mai trebuie spuse câteva lucruri. În aprilie 2015, preşedinţii Leonid Kucima şi Alexander Kwasnewski au încercat nu fără succes un spirit de reconciliere. Care se părea că va dăinui. Nu s-a întâmplat aşa. Rada Supremă a adoptat legea deportării, deoarece guvernul ucrainian a fost indignat de declararea UPA drept organizaţie criminală, care a declanşat un genocid. Conform documentului, Rada le-a acordat ucrainienilor deportaţi din Polonia dreptul de a solicita restituirea bunurilor confiscate şi depăgubiri pentru acestea. Un nou punct de conflict, ce poate afecta negocierile în privinţa aderării Ucrainei la UE, şi care menţine tensiunile între Varşovia şi Kiev.
