În ziua de 21 mai, Colegiul Național “Elena Cuza” a sărbătorit 193 de ani de ani de existență, o perioadă de împliniri, făcând din instituția de învățământ una de reper în România și în lume. Cu șapte ani mai mică decât Colegiul Național “Carol I”, care și-a sărbătorit , în urmă cu o zi, bicentenarul, “Elena Cuza” merge mai departe, conform motto-ului “tradiție și excelență în educație”, urmând citatul din Regele Ferdinand – “Spirit, nu ziduri”, afișat pe frontispiciul școlii. La ceas aniversar, în sala de festivități a colegiului au fost, laolaltă, istoria, prezentul și viitorul.
Şcoala îşi are începuturile în anul 1833, ca pension de fete al lui Lazaro-Otetelisanu, nume sub care apare după cel al ctitorilor săi, fiind, ca vechime, prima şcoală de fete din Principatele Române. Înfiinţarea acestui pension se leagă de amploarea pe care a luat-o dezvoltarea învăţământului naţional, în capitala Olteniei, după adoptarea Regulamentului Organic. El a luat fiinţă înaintea celorlalte instituţii cu profil asemănător din Principatele Române. Iniţiativa „acestei scoli, pentru mai aleasă învăţătură a fetelor de boieri” a izvorât în „mintea luminată a vornicului Iordache Otetelişanu, mare patriot si iubitor de cultură natională”. Cu „fondurile sale, dar si cu ajutorul material al paharnicului Constantin Lazaro”, care dăruieşte şcolii casele moştenite de la soţia sa, Zoiţa Pârşcoveanca, a întemeiat „Pensionatul de fete Lazaro-Otetelisanu” în 1833. Această şcoală urma „să fie internat de fete, fiind numită, după modelul apusului „pensionat de fete”. Elevele admise în aceasta şcoală trebuia să ştie „a citi şi scrie” într-o limba străină. De altfel, începând cu anul 1860, pensionatul de fete trece sub îngrijirea statului, când este pusă sub controlul si supravegherea unui Comitet, fapt hotărât prin votul Camerei, din 4 august 1860. În această epocă, şcoala a funcţionat cu sase clase: patru inferioare si doua superioare. Dintr-un program de studii din 1861, se constata ca în şcoală se predau următoarele discipline: Limba română, religia, istoria, geografia, desenul, caligrafia, lucrul de mâna, ştiinţele fizice, ştiinţele naturale, cosmografia. Denumirea scolii este schimbată, din nou, în 1883, când devine „Institut pedagogic de fete”, „datorită scopului urmarit de autoritatea scolară de a crea absolvente care să devină institutoare.” Din 1891, i se adaugă „institutului si o scoală de aplicaţie (şcoala primară), care funcţiona pe lângă aceasta pe baza unei programe speciale în virtutea ordinelor ministeriale din acest an”. Devenind, după 1860, o şcoală de stat, tendinţa era, după aceasta dată, aceea a unei dezvoltări cât mai mari a învăţământului secundar de fete, dar şi a pregătirii unor elemente de valoare pentru învăţământul primar. Începând cu anul 1959, instituţia ia numele de Şcoala medie nr. 3, până în anul 1966, perioada când aceasta devine mixtă, cuprinzând pentru prima dată, pe băncile sale, pe lângă fete, şi băieţi. În perioada 1966-1976, şcoala ia numele de „Liceul nr. 3” și, apoi, în perioada 1977-1989, „Liceul de Filologie-Istorie”. În anul 1990, şcoala revine la denumirea tradiţională de „Liceul Elena Cuza”, iar din anul 1998, i se atribuie denumirea de „Colegiul Naţional Elena Cuza”. De-a lungul existenţei sale, şcoala a avut ca principal obiectiv învăţarea unei limbi străine pentru elevii săi, cu precădere până în 1944 şi în perioada 1970-1975, când toate disciplinele erau predate în Limba franceză. Specificul şcolii s-a păstrat şi în ultimii ani, funcţionând permanent clase de filologie-bilingv Limbă străină (franceză, engleză, germană şi spaniolă). De asemenea, în ultimii ani au predat la clasele respective lectori străini, vorbitori nativi ai limbii respective, care au venit prin diferite programe europene iniţiate de şcoală.
“Spirit, nu ziduri”
La serbarea aniversară, sala a fost arhiplină. Cuvântul de deschidere a fost rostit de prof. Liviu Cotfasă, directorul colegiului: “Suntem cu șapte ani mai mici decât vecinii noștri de la “Carol”, dar, împreună, constituim file de istorie. Ne dorim să ne menținem în vârf și să ducem mai departe tradiția și excelența. Aici, este vorba despre spirit, nu despre ziduri, așa cum este afișat pe clădire. Contează, pe lângă vechime, promovarea valorilor “. Prof. Mihaela Jianu, directorul Casei Corpului Didactic Dolj, a menționat: “Funcțiile sunt vremelnice, dar spiritul există. Ca fostă absolventă a colegiului, pe vremea când se numea Liceul de Filologie – Istorie, sunt mândră că am învățat aici, într-un spațiu al spiritului, al identității și al valorilor umane, unul al misiunii asumate printr-un angajament pentru performanță. Aici, s-a creat o cultură a inițiativelor, un reper al identității prin onoare pentru trecut, prețuire pentru prezent, încredere pentru viitor”.
Mesajul Inspectoratului Școlar Județean Dolj a fost transmis de prof. dr. Daniel Alexandru Ion, inspector școlar general: <“Elena Cuza” și “Carol I” sunt două instituții de învățământ care au dus faima Craiovei dincolo de hotarele României. Am fost, o perioadă, cadru didactic la “Cuza” și știu ce înseamnă spiritul cuzist. Elevi, bucurați-vă de aceste clipe, deoarece aveți lângă voi, alături de părinți, cadre didactice extraordinare, și duceți mai departe performanța>.
Prezentul, premiat
În timpul evenimentului, s-au desfășurat mai multe momente artistice, susținute de elevii colegiului, îndrumați de cadre didactice, au fost premiați 31 de elevi care au obținut premii la Olimpiadele școlare, au fost prezentate cele trei reviste editate de colegiu – “Irizări” (nr.25), “Disteenct” (în Limba engleză – nr.24) și “Wir sind Wir” (Limba germană, nr.19). De asemenea, Colegiul, care este, din toamna anului trecut, “Școală ambasador al Parlamentului european”, a premiat cinci ambasadori “juniori” și 13 ambasadori “seniori”. Mesajul elevilor a fost prezentat de Teodora Nicolae, elevă în clasa a XI-a: “Suntem mândri de trecut, onorați de prezent și încrezători în viitor. Părinții ne dau încredere, profesorii ne modelează, iar noi vrem să ducem mai departe acest spirit unic”.
