Aluzia lui Xi la „Capcana lui Tucidide”!

Aşezat în partea stângă a sălii de festivităţi, flancat de echipa sa de încredere, în prezenţa delegaţiei americane, condusă de Donald Trump, liderul de la Beijing, Xi Jinping a lansat o serie de interogaţii, între altele: „Pot China şi SUA să depăşească aşa numita „Capcană a lui Tucidide” şi să inaugureze o nouă paradigmă a relaţiilor marilor puteri? Pot ele să-şi unească forţele pentru a aborda provocările globale şi a injecta mai multă stabilitate în lume? Pot ele, ţinând cont de bunăstarea popoarelor ambelor ţări şi de viitorul şi destinul umanităţii să construiască împreună un viitor mai bun prin relaţiile bilaterale? Acestea sunt, a spus Xi, întrebări ale istoriei, ale lumii, ale oamenilor. Referinţa la „Capcana lui Tucidide”, o metaforă cu tâlcul ei, simbolizează riscul unui conflict între o mare putere în ascensiune şi cea hegemonică, cum s-a întâmplat între Atena şi Sparta şi arată dorinţa de stabilitate, dar şi încredere în ascensiunea Chinei. Dincolo de faţada prietenoasă, afabilă, întâlnirea a dezvăluit şi tensiuni şi suspiciuni, care s-au acumulat în ultima vreme, de la restricţiile tehnologice, impuse de SUA, până la capacitatea Beijingului de a exercita presiuni prin limitarea exportului de pământuri rare şi alte minerale esenţiale pentru industria americană. Deşi ambele economii sunt destul de interconectate, comerţul bilateral cu mărfuri a ajuns anul trecut la 590 de milioane de dolari. În referirea la noua viziune, asupra relaţiilor, dintre SUA şi China, cel puţin pentru următorii 3 ani, printr-un slogan destul de uimitor Xi a menţionat dezideratul unei „stabilităţi strategice constructive”. În exprimarea sa, mereu metaforică –un avertisment vechi de 54 de ani- „independenţa Taiwanului şi pacea peste strâmtoare sunt la fel de ireconciliabile precum focul şi apa”. Americanii trebuie să dea dovadă de o precauţie sporită în gestionarea problemei Taiwanului, o chestiune de securitate internă pentru Beijing. Primul imperativ în realizarea „visului chinez”, a lui Xi, rămâne relegitimarea unui partid puternic, scria Graham Allison, în cartea sa „Capcana lui Tucidide” (ed. Corint, 2022) care să servească drept avangardă şi gardian al statului chinez. Citându-l pe Confucius, Xi a promis „să guverneze cu virtute şi să menţină ordinea prin pedepse”. Ipoteza „Capcanei lui Tucidide” nu susţine însă că există un anumit moment, când este cel mai probabil să aibă loc războiul. Dinamica tucidiană este prezentă în timpul ascensiunii, în momentul echilibrului, precum şi după ce una din puteri a depăşit-o pe cealaltă. Autorul „Capcanei lui Tucidide” s-ar face vinovat de selectarea cazurilor, în aşa fel încât să-i susţină concluziile. A selectat numai cazurile care au dus la război. Este prea devreme pentru a observa rezultatele reale concrete ale primei vizite de stat a unui lider american, după 9 ani. Pe scurt „jocul” lui Trump a fost forţarea lui Xi să exercite presiuni diplomatice, asupra Iranului, pentru acceptarea termenelor de încheiere a războiului. China va importa produse agricole americane, chiar şi petrol, va investi în SUA şi va permite unor companii americane să investească în China. Ziarul spaniol El Mundo (Madridul are relaţii reci cu Washingtonul dar bune cu Beijingul) a scris că vizita preşedintelui Putin în China va dezvălui poate şi anumite lucruri discutate în timpul vizitei lui Donald Trump. Competiţia cu China pentru inteligenţă artificială avansată, nu este doar o bătălie tehnologică, reflectă o transformare geo-politică mult mai profundă şi reală.