Ca niciodată, Doljul!

Că Doljul a fost şi este considerat un autentic bazin legumicol al ţării nu încape îndoială. De aici, cu ani în urmă, mulţi la număr, se făcea un export de legume fără egal, spre „ţări prietene”, de aici plecau spre Valea Jiului şi nu numai, pe calea ferată sau cu autoturisme ARO, importante cantităţi de legume, într-o structură diversificată, pe tot parcursul anului. Legumicultura, ca îndeletnicire tradiţională, i-a ajutat pe mulţi să câştige un ban, e drept, stropit de multă sudoare. O vreme, Doljul s-a mai şi mândrit cu cea mai mare suprafaţă de sere din ţară, până când s-a năruit şi această originalitate. Cu toate acestea, deşi am văzut lăudat, într-un site de specialitate, Izbiceniul, din judeţul vecin, ca fiind fără egal în legumicultura în spaţii protejate, dar şi în câmp deschis, comuna are tradiţie, nu contestăm, e greu de crezut că „bate” Dăbuleniul, Desa, Poiana Mare, Ciupercenii Noi, Apele Vii, Castranova, Celaru sau Bratovoieştiul. E, desigur, o părere, dar, în aceste zile, reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură Dolj, împreună cu cei ai Centrului judeţean APIA, au efectuat verificări exigente privind existenţa suprafeţelor declarate şi înfiinţate în spaţii protejate. Şi are Doljul aproape 1000 de hectare spaţii protejate, cultivate cu tomate, ardei, legume-verdeţuri, castraveţi, vinete, varză timpurie, cartofi. Pieţele Craiovei chiar ilustrează acest lucru, deşi preţurile sunt piperate. Un reviriment al legumiculturii în spaţii protejate? Se poate spune şi aşa. După cum se poate evoca şi efectul unor politici mai înţelepte din partea guvernului, în acest domeniu, deşi în continuare se importă, cu impactul de rigoare asupra balanţei comerciale, sortimente de legume care pot fi produse în ţară, pe tot parcursul anului. Mai nou, Doljul excelează în producţia de ceapă de cea mai bună calitate şi chiar de usturoi, în legătură cu care au fost destule discuţii, de-a lungul anilor, chiar la fosta staţiune legumicolă Işalniţa, dispărută din peisaj. Un plus de solicitudine din partea consilierilor Direcţiei Judeţene pentru Agricultură, în dialogul lor cu producătorii agricoli, poate fi consemnat, ca fapt lăudabil. Tot tabloul acesta, al renaşterii legumiculturii doljene în spaţii protejate, nu e scutit de o monitorizare fără precedent în privinţa prevenirii utilizării ilegale de produse fito-sanitare neconforme sau contrafăcute, respectarea regimului legal privind produsele cu toxicitate acută. Legislaţia pe partea de produse de protecţie a plantelor a fost amendată. Noile sancţiuni sunt mai mari decât cele anterior existente. O substanţă neautorizată, determinată în tomate prelevate, duce la amenzi devastatoare. E bine de ştiut şi acest lucru. E bine de menţinut şi o stare de veghe permanentă. În rest, se întâmplă, cum spuneam, ceea ce producătorii agricoli au decis: o extensie a legumiculturii în spaţiile protejate.