Dacă se doreşte o pace durabilă, ceea ce e firesc, după încheierea războiului din Ucraina, nu se pomeneşte, în schimb, nimic despre consecinţele… de asemenea durabile ale celor întâmplate. Numai cei care n-au trăit niciodată războiul, cu cortegiul lui de consecinţe, îşi permit luxul de a-l susţine cu o conştiinţă curată, scria undeva Robert D. Kaplan, unul dintre cei mai influenţi analişti de politică externă, care îmbină în cartea sa „Gândirea tragică” (Humanitas, 2025) analiza geo-politică cu înţelepciunea literară, pentru a ne face să înţelegem, în profunzime, tragediile epocii noastre. Faptul că un general locotenent rus, din Statul Major al forţelor armate ruse, Fanil Savarov, a fost ucis cu un dispozitiv exploziv plasat lângă scaunul şoferului, luni 22 decembrie, este deplâns de cei care îl cunoşteau. Ştirea nu a fost menţionată în briefing-ul oficial zilnic al ministerului Apărării ruse, de luni 22 decembrie. Armata rusă este lovită la cel mai înalt nivel prin acest eveniment. Şi nu este izolat. În decembrie 2024, Serviciul de securitate ucrainian, unul dintre ele, a revendicat un atac similar care a vizat un ofiţer de rang înalt, generalul locotenent Igor Kirilov, şeful forţelor de protecţie nucleară, biologică şi chimică ale armatei ruse, la o zi după ce Kievul depusese o plângere penală împotriva sa. În aprilie 2023 blogger-ul militar rus, Maxim Fomin, a fost ucis de explozia unei statuete, într-o cafenea din Sankt Petersburg. Şirul evenimentelor este mult mai mare şi nu anunţă nimic bun. Deşi Kirill Dmitriev, reprezentantul preşedintelui rus, pentru negocierile purtate la Miami, le-a descris drept „constructive”. Oficiali americani şi ucrainieni discutaseră anterior despre un nou plan de pace, cu alte ajustări, neluate în seamă la Moscova. Liderii înţelepţi sunt cei care ştiu că trebuie să gândească tragic, pentru a evita tragediile. Moartea generalilor ruşi din ultimii 2 ani nu sugerează doar intensitatea războiului din Ucraina, ci şi un simptom al fragilităţii interne a aparatului militar şi politic al Rusiei. Linia de demarcaţie, între front şi interior, dintre eşecul militar şi pedeapsa politică flotează în permanenţă. Conflictul din Ucraina continuă nestăvilit din 24 februarie 2022, pe multiple fronturi, în timp ce populaţia civilă şi infrastructura critică suferă pierderi. Zelenski acuză Moscova că vrea să semene haos, să exercite presiune, în timpul iernii, asupa populaţiei civile. Războiul hibrid este incomparabil mai rău decât războiul în toată regula. J. D. Vance vorbeşte, într-un interviu recent, de faptul că toate problemele sunt discutate deschis şi vede ca inevitabilă stabilirea controlului deplin rusesc asupra Donbasului, chiar dacă se mai întârzie. Zelenski, deocamdată, nu acceptă un asemenea verdict, apără cu înverşunare teritorii nu mari, încă neocupate de armata rusă, neluând în calcul pierderile de vieţi omeneşti. Să revenim. Moartea generalului locotenent rus, în ultimul atentat, este un avertisment, care ar trebui să-i înspăimânte pe ruşi în perspectiva demersurilor viitoare.
