Moment astral, cel al desăvârşitii statului naţional unitar român, prin unirea României Mici (Regatul României) cu Transilvania şi Basarabia, ziua de 1 decembrie este, în fiecare an, o sărbătoare de suflet, dar şi o lecţie de istorie. Ea marchează evenimentul de maximă simţire, de la Alba Iulia. Marea Unire a fost rezultatul unui amestec de şanse, spun istoricii şi destoinică politică naţională, poate fără egal. După 1 Decembrie 1918 România avea o suprafaţă de 295.000 km pătraţi şi o populaţie de 16,5 mil. locuitori. Între noile provincii ale României existau deosebiri de cultură, dezvoltare economică şi peste toate, minorităţi (ruşi, ucrainieni, găgăuzi, în Basarabia, maghiari şi saşi în Transilvania şi Banat) care nu vorbeau limba statului în care urmau să convieţuiască. Probleme mari şi numeroase începeau. Manifestări, nu puţine, la primele semnale ale unor agitaţii sociale izbucneau. La începutul lunii martie 1919, în pofida protestelor unor vârfuri ale Bisericii Ortodoxe, ne reaminteşte istoricul Adrian Cioroianu, guvernul decidea trecerea ţării la calendarul gregorian, propriu lumii occidentale, în care data de 1 aprilie, pe stil vechi, devenea 14 aprilie pe stil nou. Tot în 1919 cetăţenii României Mari treceau primul lor examen politic: alegeri pentru Camera Deputaţilor şi Senat pe baza votului universal. Participarea maghiarilor, saşilor şi şvabilor din Transilvania era un semn bun. Din păcate, în deceniile 3 şi 4, minoritatea maghiară a ales ulterior calea boicotării alegerilor. În memoria colectivă data de 1 Decembrie reprezintă Ziua Naţională a României. În plan juridic internaţional Marea Unire a fost consimţită prin trataul de pace de după război, culminând cu tratatul de la Trianon de la 4 iunie 1920, care recunoştea unirea Transilvaniei cu România. Pendulând între deznădejde şi vagă bucurie, şi de această dată Ziua Naţională a adus la Alba Iulia mai mulţi lideri politici, atât din tabăra puterii, cât şi din cea a opoziţiei. Cu o zi înainte, la Alba Iulia îşi ţinuse congresul AUR, partidul lui George Simion. Ce au făcut pe acolo s-a văzut, fiindcă, înţelepciunea a fost din nou dispreţuită, în numele temperamentului, după cum deliberarea s-a văzut subminată de radicalisme agitatorice.
