Discuţii aprinse, interminabile, „multe pe lângă”, după ce SUA au anunţat miercuri o reducere a prezenţelor militare pe flancul de est al Europei, străduindu-se totodată să-şi liniştească aliaţii cu privire la natura acestei „ajustări”, care nu semnifică o retragere de pe continentul european. De altfel, răspunzâd unei întrebări, din partea unui ziarist, la bordul Air Force One, a spus că „nu este un subiect foarte important” şi „nu este un mare lucru”, în referirea sa la ceea ce s-a întâmplat. România şi aliaţii săi au primit informarea cu decizia SUA, privind redimensionarea trupelor americane din Europa, de mai multă vreme. Această ajustare, fără comună măsură cu o retragere de pe continentul european, priveşte în primul rând România, într-un moment în care conflictul ucrainian, din vecinătatea imediată a ţării, este în plină desfăşurare. Moscova priveşte România ca pe o ţară neprietenă, şi chiar ostilă, din perspectiva atitudinii faţă de Kiev. Bucureştiul n-a avut niciodată, chiar în plan diplomatic, o relaţie prea bună, cu Moscova. Dar asta e o altă discuţie. Aproximativ 85.000 de militari americani rămân staţionaţi în Europa. O cifră care a avut fluctuaţiile ei, fiindcă după 24 februarie 2022, efectivele, potrivit Departamentului pentru apărare din SUA (acum Departamentul de război), au fost augmentate. George Scutaru, fost consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui, care conduce grupul de experţi New Strategy Center a cerut aliaţilor europeni „un semnal de solidaritate”, şi să ia în considerare o sporire a efectivelor militare, pentru a compensa deficitul, dacă se poate cu militari francezi. Vor rămâne în România între 900 şi 1000 de soldaţi americani care vor contribui la descurajarea oricărei ameninţări. SUA încearcă de mai mulţi ani să-şi reorienteze priorităţile strategice către Asia, prin reducerea amprentei lor în Europa. Nu demult, Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, anunţa europenii că trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru propria securitate pe continent. De fapt, totul sună ca o trimitere la un deziderat mai vechi exprimat de preşedintele francez Emmanuel Macron, cu „autonomia apărării”, de care nu s-a mai auzit nimic. După cum se ştie, summit-ul de la Budapesta dintre preşedintele Donald Trump şi omologul său rus Vladimir Putin a fost amânat. Motivul ar fi acela că Moscova ar fi insistat asupra mai multor cerinţe, care nu pot fi îndeplinite în momentul de faţă. Rusia şi-a menţinut poziţia fermă, şi într-o chestiune mai veche: pe viitor nici o trupă militară NATO, nici măcar forţe de menţinere a păcii, nu vor fi acceptate să staţioneze în Ucraina, pe considerentul că ar constitui o ameninţare la adresa securităţii sale. Moscova clamează erodarea încrederii ei în Occident, dar şi reciproca e valabilă, şi oricum nu se va ajunge la nici un acord până când Kremlinul nu va primi garanţii ferme, că teritoriul său este sigur. Asta reiterează de mai multă vreme. Oricum rezilienţa societăţii ruse la dificultăţile financiare severe este mare şi exersată. SUA îşi vor retrage trupe şi din Bulgaria, Ungaria şi Slovacia. Informaţia a fost confirmată de ministrul român al Apărării, Ionuţ Moşteanu, care a spus însă că „efectivele americane de la Deveselu şi Câmpia Turzii rămân neschimbate”. Mai exact singura modificare este la Mihail Kogălniceanu unde vizată este o brigadă rotaţională, care nu o să mai stea mult. Se discută excesiv de mult, cum spuneam, de măsura anunţată, căutându-se o „decorticare” a ceea ce ar putea ascunde. Un fel de sindromul… drobului de sare.
