Preşedintele Nicuşor Dan a acceptat, nu în premieră, invitaţia lui Mihai Gâdea, pentru un interviu-maraton la Antena 3 CNN, într-un moment neliniştitor. Chiar dacă a avut sau nu anterior structura întrebărilor, care aveau să fie puse, s-a prezentat dezinvolt, stăpân pe sine, concentrat, atent la orice afirmaţie care putea genera interpretări nedorite. Demonstrând o gândire raţională, ca orice matematician, a etalat elementara organizare logică a lui „ce se dă şi ce se cere”. A făcut o radiografie a politicii autohtone, apreciind că s-a mers „la suprafaţa lucrurilor în detrimentul celor care contează cu adevărat” şi care au nevoie de o anumită reflecţie. Pentru primele 100 de zile de mandat şi-ar acorda o notă între 7 şi 8 şi asta pentru că este o persoană foarte exigentă. Cu o asemenea notă, ştie bine, bănuim, că nu se poate accede la un colegiu naţional de prestigiu, nici din Capitală, nici din marile municipii ale ţării. Referindu-se la situaţia din Republica Moldova, unde Rusia face eforturi mari pentru a influenţa rezultatul alegerilor legislative din 28 septembrie a.c., a spus că se poartă o bătălie politică pentru viitorul ţării, dar nu ar fi corect „să interferăm, în vreun fel, cu alegerile din Republica Moldova”. Oricum, în opinia lui, rezultatul la vot între forţele pro-europene şi pro-ruse va fi unul strâns, iar din această perspectivă contează fiecare vot. Cum Maia Sandu a ajuns preşedinte prin voturile diasporei, n-ar fi deloc de dorit ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu PAS. Cu picioarele pe pământ, Nicuşor Dan şi-a măsurat vorbele, atent, sugerând cât de grea este menţinerea, în formatul actual, al coaliţiei de guvernare, în condiţiile în care Ilie Bolojan îşi „joacă” reformele şi măsurile de redresare financiară cu mandatul pe masă. Demisia actualului premier ar fi contabilizată direct şi ca o dovadă a incapacităţii de comunicare. Şi asta după ce a făcut echipă cu el în campania electorală, s-a folosit de buna lui imagine şi de cota lui de încredere. Marele atu al lui Bolojan este că rămâne indispensabil încă o perioadă de timp, deşi e presat din toate părţile. Nu e clar, şi nici n-a rezultat din discuţia la care am făcut referire, că între actualul preşedinte şi actualul premier e neapărat o diferenţă de viziune sau doar de abordare. Preşedintele are nevoie de Ilie Bolojan, tot mai nepopular de la o zi la alta, şi nu are voie să se enerveze din cauza lui, cum mărturisea. L-a rechemat pe ambasadorul Marius Lazurcă, pentru o „poziţie” în Bucureşti, dar a refuzat să spună dacă îl va nominaliza la SIE, demers pentru care are nevoie de un acord cu partidele din coaliţia de guvernare. Legat de incidentul cu drona rusă, de acum câteva zile, a spus, între altele, cu referire la doborârea ei, că tot timpul e o discuţie, dar „când tragi poţi să provoci pagube colaterale”. Nu e de acord cu stabilirea unei zone „no fly”, deasupra Ucrainei, pe motiv că o astfel de decizie ar putea fi interpretată inadecvat, chiar ca o declaraţie de război. Repet, Nicuşor Dan şi-a măsurat foarte bine vorbele, ştiind contextul, în care are loc dialogul, şi toate sensibilităţile, pe care nu le-a mai amintit. A făcut referire la o strategie economică care să vizeze energia, resursele minerale, inteligenţa artificială ş.a.m.d.. Ştie că inflaţia de 10% diminuează consumul, dar vede luminiţa de la capătul tunelului. Multora, unii formaţi ca admiratori ai lui Băsescu şi Iohannis, Nicuşor Dan le este antipatic. Culmea este că actualul preşedinte nu-şi propune să devină simpatic şi pe deasupra veghează să nu fie atins de o moleşire a vigilenţei pragmatice.
