După ani de confruntări indirecte, asasinate ţintite, atacuri cibernetice, Israelul se află acum în plin război cu Iranul, pe care nu e clar dacă şi l-a dorit. Regula nescrisă era escaladarea situaţiei fără a scăpa de sub control. Cu un atac surpriză al serviciilor secrete israeliene şi bombardamente intense, urmate de un răspuns iranian consistent asupra unor ţinte militare şi infrastructuri strategice din Israel, linia roşie a fost depăşită. Aşa-numita demilitarizare nucleară era de fapt o camuflare a unui conflict mai amplu care vizează o schimbare de regim în Iran, despre care se vorbeşte. Probabilitatea este scăzută, chiar dacă mulţi tineri (şi populaţia Iranului este tânără) resping modul de viaţă tradiţional strict şi paternalismul clerical. Din cauza sancţiunilor economice impuse de SUA, economia iraniană se alfă într-o situaţie precară, sărăcia este răspândită, sistemul politic este teocratic şi prea puţin transparent. Iranienii sunt sătui de corupţia pe scară largă şi de represiunea brutală. Guvernul poate conta în schimb pe sprijinul unei părţi semnificative a populaţiei conservatoare şi religioase în special în zonele rurale, dar şi parţial în oraşe. Bombardamentele israeliene au strâns rândurile populaţiei. În cadrul blocului anti-hegemonic (Rusia, China, Coreea de Nord) Iranul reprezintă acum veriga slabă. Potrivit analiştilor, Israelul aplică în Iran strategia folosită anterior în Liban. Israelul încearcă să perturbe livrările de petrol ale Iranului şi să paralizeze infrastructura energetică a acestuia. Un scenariu posibil ar fi similar cu ceea ce s-a întâmplat în Irak. Unde teritoriul a fost fragmentat în zone scăpate de sub controlul guvernamental. Atacul israelian asupra Iranului nu a fost o acţiune unilaterală, ci rezultatul unei operaţiuni coordonate cu SUA, aprobată şi condusă de administraţia Donald Trump. Un ultimatum de 60 de zile pentru a accepta un acord n-a mai contat. SUA, care acordă sprijin militar şi logistic crucial, a avut ultimul cuvânt de spus. Un portavion cu propulsie nucleară din Marea Chinei de Sud a fost transferat în Marea Arabiei, alături de USS Carl Winson şi multe distrugătoare pentru a consolida prezenţa militară. Cum va evolua acest conflict este complet incert. Israelul a provocat pagube militare grave Iranului lovindu-i structurile de comandă şi, eventual, întârziind părţi ale programului său nuclear. Iranul a atacat adânc teritoriul israelian cu rachete. Rămâne de văzut dacă Iranul se va opri sau va merge mai departe, de exemplu prin blocarea strâmtorii Hormuz, o rută crucială de transport a petrolului. Acest lucru ar conduce la creşterea bruscă a preţului cu consecinţe de amploare pentru economia lumii. Poziţia Rusiei în acest conflict este ambiguă. Cel puţin aşa era înainte ca SUA să lanseze un atac aerian împotriva siteurilor nucleare iraniene. Iniţial Putin a avut o convorbire cu Donald Trump oferindu-se să medieze conflictul din Orientul Mijlociu, dar şi-a revizuit ulterior poziţia după ce s-a văzut contrat. La Forumul economic internaţional de la Sankt Pettersburg Putin a spus că nu doreşte să medieze, ci propune idei. Dacă Donald Trump decide la rândul său să participe direct împotriva Iranului vom intra într-o altă fază de escaladare, cu consecinţe.
