Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C.S. Nicolăescu-Plopșor, al Academiei Române, a organizat vineri, 25 aprilie 2025, începând cu ora 10.00, workshop-ul „425 de ani de la unirea lui Mihai Viteazul: context național și transnațional”. Manifestarea s-a desfășurat la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, în sala Acad. Dinu C. Giurescu. Personalitatea marcantă a marelui voievod valah și realitățile de la acea vreme au reprezentat câteva dintre subiectele centrale puse în discuție în cadrul manifestării.
Conducători militari, politici și simboluri ale suveranității, voievozii au jucat un rol esențial în istoria Țărilor Române. Și, într-o vreme în care Țările Române nu aveau un statut de sine stătător, independent, așa cum îl înțelegem acum în accepțiunea sa modernă, aceștia au fost adevărați garanți ai autonomiei interne și au promovat interesele naționale în alianțele vremii.
Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C.S. Nicolăescu-Plopșor, parte a rețelei Academiei Române, joacă un rol esențial în studierea și promovarea istoriei și patrimoniului cultural din sud-vestul României și nu numai. Implicarea sa în formarea unei gândiri critice și a unei culturi istorice solide în rândul publicului larg este o misiune firească și o activitate permanentă. Anul 2025 înseamnă printre altele și împlinirea a 425 de ani de la Unirea sub Mihai Viteazul.
În deschiderea evenimentului, prof.univ.dr. Sevastian Cercel, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C.S. Nicolăescu-Plopșor, vorbind despre personalitatea lui Mihai Viteazul, a subliniat că acesta a fost primul care a realizat marea năzuință a românilor. „Unirea celor trei Țări Românești a fost de o importanță covârșitoare prin simbolistica sa, dând ideii de unitate națională alte orizonturi de împlinire, culminând în chip desăvârșit cu anul 1918” a mai precizat domnia sa.
Rapoartele vremii despre voievodul Mihai Viteazul
Cercetători din cadrul Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C.S. Nicolăescu-Plopșor au prezentat participanților la această manifestare aspecte despre victoriile voievodului Mihai Viteazul așa cum erau consemnate în rapoartele marilor puteri și în protopresa vremii. „Victoriile sale remarcabile („segnalate vittorie”) sunt prezentate ca fiind înspăimântătoare pentru adversarul comun al creștinătății, Imperiul otoman. Cât privește lexicul utilizat în descrierea victoriilor, el prezintă aceleași caracteristici lexicale utilizate anterior în descrierea oricărei victorii creștine: inamicul este umilit și decimat, cu pierderi foarte mici din partea armatei creștine, inamicul este inferior, deoarece a-l învinge este foarte ușor, iar, în cele din urmă, turcii sunt puși pe fugă”, a precizat cercet. șt. III dr. Oana Sâmbrian. În alte rapoarte se menționa că victoriile domnitorilor de mai mică importanță împotriva turcilor făceau dovada vulnerabilității Imperiului Otoman, cercetătoarea făcând referire la un raport din 1599 despre victoria din aprilie a domnitorului valah.
Monedele în circulație la acea vreme
În perioada domniei lui Mihai Viteazul (1593–1601), sistemul monetar al Țării Românești reflecta complexitatea economică și influențele externe ale epocii, în special din partea Imperiului Otoman, a Poloniei, Transilvaniei și a Imperiului Habsburgic. Deși Mihai nu a bătut o monedă proprie, monedele aflate în circulație în timpul său sunt o oglindă valoroasă a contextului istoric și economic.
Contexul politic instabil și dependența de monedele deja aflate în circulație au dus la existența mai multor tipuri de monede. „Astfel, în timp ce descoperirile monetare relevă o mare diversitate de monede (cel puțin 10 mari tipuri de monede, care apoi pot fi clasificate mai precis în funcție de statul și suveranul emitent, de monetăria și perioada exactă a emisiunii, ca și de alte caracteristici numismatice, care de multe ori au o relevanță economică și istorică certă), documentele de epocă menționează un număr mult mai scăzut de nominaluri: aspri, galbeni (zloți, florini, ducați), dinari, taleri, și apoi din când în când câte o altă monedă”, a precizat dr. Radu Gabriel Dumitrescu, șef Secția Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei. De asemenea, autorul a expus analize statistice și tezaure monetare din această perioadă și a prezentat, ca studiu de caz, un tezaur descoperit relativ recent și aflat în colecția Muzeului Olteniei.
Ctitor a numeroase lăcașe de cult în Oltenia
Deși cunoscut ca un strateg militar și făuritor al primei uniri politice a celor trei Țări Românești, Mihai Viteazul dăinuie pentru posteritate și prin rolul său de ctitor și susținător al Bisericii Ortodoxe în Oltenia. Religia fiind și la acea vreme un factor de coeziune socială, domnitorul a înțeles valoarea strategică și culturală a Bisericii în Țara Românească.
„Unui asemenea spirit constructiv i-a răspuns și voievodul Mihai Viteazul. De numele acestuia se leagă ctitorirea a unui important număr de biserici atât în zona Olteniei, cât și în Muntenia și Transilvania. Dintre lăcașurile de cult din arealul cuprins între Dunăre, Carpați și Olt ctitorite de realizatorul primei uniri a celor trei Țări Române se numără biserica cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” sau Biserica Domnească din Caracal, biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Râmnicu Vâlcea, fosta biserică a mănăstirii Clocociov” a menționat cercet. șt. III dr. Ileana Cioarec. Astfel, beneficiind de danii și protecție din partea domnitorului Mihai Viteazul, vechi și importante mănăstiri din Oltenia și-au consolidat rolul în formarea poporului român.
Institutul craiovean va continua seria manifestărilor științifice care este nu doar benefică, ci esențială pentru susținerea educației, culturii și cercetării în România. Acestea contribuie activ la formarea unei societăți informate, critice și atașate de valorile sale fundamentale, abordarea interdisciplinară fiind esențială pentru a înțelege complexitatea problemelor sociale și pentru a dezvolta soluții cuprinzătoare.
Cercet. șt. III dr. Anca Ceaușescu
Institutul de Cercetări Socio-Umane din Craiova – C.S. Nicolăescu-Plopșor
