Săptămâna Patimilor are ca figură centrală Crucea, simbol al suferinţei şi dragostei, ne reaminteşte conf. univ. dr. Lavinia Teac, de la Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara, în cartea sa „Procesul lui Iisus – Adevăr sau ideologie” (Ed. Marile Cărţi – Buc., 2023). Crucea, un simbol, privită din perspectiva procesului şi condamnării abuzive a lui Iisus Hristos simbolizează şi fragilitatea justiţiei umane, neferită de riscul abuzului pe care îl poate săvârşi în exercitarea funcţiei. Executarea sentinţei de condamnare la moarte, prin care s-a finalizat procesul a împărţit timpul istoric, înainte de Hristos şi după Hristos. A divizat de asemenea lumea, aflată în căutarea unui răspuns la întrebarea cine l-a crucificat pe Iisus: evreii sau romanii. Sinedriul (organul de conducere politic şi religios al evreilor timp de 25 de ani) sau Pilat (guvernatorul roman al provinciei Iudeea ce avea jurisdicţie civilă, penală şi politică)? Se spune că s-ar fi scris sute de cărţi în lume de către teologi, istorici, jurişti, psihologi, s-au realizat producţii cinematografice, care au abordat tema procesului lui Hristos, de reală importanţă pentru judecători, procurori, avocaţi, din dubla perspectivă: juridică şi spirituală. Procesul lui Hristos va prezenta în antiteză judecata divină şi judecata omenească. Omul este supus greşelii, iar judecătorul care este om are limite şi slăbiciuni. Are şi el probleme de conştiinţă. Procesul lui Hristos a fost procesul umanităţii, fiind judecat şi condamnat pentru păcatele noastre. Şi deşi lipsit de apărare în procesul său, El va fi avocatul nostru în procesul ce se va judeca în ultima instanţă, înaintea lui Dumnezeu. Deşi a fost răstignit nevinovat acum 2000 de ani, El încă oferă darul iertării şi al vieţii veşnice tuturor celor vinovaţi de păcate. O regulă divină, care nu comportă excepţie. Pentru că dreptatea divină nu se confundă cu dreptatea omenească. Răstignit, înaintea morţii, Iisus rosteşte ultimele sale cuvinte. În puterea limbii, spunea un proverb al lui Solomon, stau viaţa şi moartea. Cuvintele crează sau distrug. Biblia unde este consemnat cuvântul lui Dumnezeu este al doilea simbol, care se află în toate sălile de judecată, pentru a atrage atenţia oricărui martor cu privire la efectele juridice ale mărturisirii sale. Autoarea cărţii „Procesul lui Iisus – Adevăr sau ideologie” face o articulată şi pertinentă demonstraţie logică, menită să ajute noile generaţii să ajungă la înţelesuri adânci. O recuperare „a oilor pierdute”, printr-o nouă paradigmă comunicaţională. Clar este un lucru: Biserica are nevoie astăzi de o altă strategie de seducţie, nu doar a marilor oraşe, dar şi a celor mici, prin proclamarea Cuvântului, ca raţiune de a fi a tuturor lucrurilor. În controversele, din ultima vreme, este evidentă ascensiunea ideologiilor progresiste, care au triumfat prin recurs la social-media, activism civic, retorica imaginilor, limbajul drepturilor şi relativism moral. Astăzi ni se cere să abolim noţiunea de păcat. Ni se livrează un creştinism de vacanţă, graniţele între sexe dispar, se cultivă dezorientarea, abulia, confuzia identitară. Tinerii cresc fără modele de eroism, sfinţenie sau genialitate. Un creştin va lupta mereu cu păcatul, dar numai dacă iubeşte adevărul–persoană, adică pe Iisus Hristos (apud Mihai Neamţu, „Eros, Logos & Agape”). Credinţa supune conştiinţa fiecăruia unui referendum despre moarte şi viaţă, despre întuneric şi lumină, ură şi iubire. Suferinţa şi dragostea rămân temelia credinţei noastre.
