Că bordelul e o mânăstire, în comparaţie cu politica, o afirmase, cu ani în urmă, Ileana Vulpescu, plecată în lume din Bratovoieştiul Doljului, şi nu se înşela prea mult. Ce ni se oferă, însă, în aceste zile din Săptămâna Mare, cu simbolistica lor aparte, nu face decât să vestejească Învierea Lui, când participăm cu toţii – ceea ce se întâmplă mai rar – la un crez comun, dincolo de opţiunile de conjunctură ale fiecăruia. Un tip de comportament anacronic, ca să nu spun cu adevărat reprobabil, străbătut de ireligiozitate totală, alergic la orice menţiune a sacrului, dispus să polemizeze, să stigmatizeze, să batjocorească –semn că religia pentru ei e un capitol închis (de fapt nu l-au deschis niciodată) este în plină ofensivă. Dacă nu delir. La USR, toată lumea, ceea ce nu s-a mai pomenit, se află în aşteptarea soluţiilor instanţelor de judecată. „Aripa puciştilor” a dat în judecată Biroul Electoral Central, cerând anularea deciziei prin care le sunt anulate postările de pe reţelele de socializare, în sprijinul lui Nicuşor Dan, primarul general al Capitalei, şi el candidat la alegerile prezidenţiale. Acţiunea a fost depusă sub semnătura secretarului general al USR, Ciprian Necula, cu toate că prerogativa exclusivă aparţinea Elenei Lasconi, ca preşedinte. La rândul ei, Elena Lasconi, care şi-a luat un aer de instanţă infailibilă, neînţeleasă şi neiubită, a chemat în judecată pe toţi membrii Biroului Naţional al USR, cerând anularea deciziilor prin care i-a fost retras sprijinul electoral şi blocat accesul la fondurile de campanie. În opinia Elenei Lasconi deciziile se iau de Moşteanu şi Fritz, care se consideră că ar controla partidul. Până acum decizia BEC a invocat legislaţia electorală şi legea partidelor, care stabilesc că un partid politic nu poate înscrie în cursa electorală mai mult de un candidat. Oficial, Elena Lasconi este încă preşedinte al USR, singura autoritate a partidului care gestionează relaţiile cu autorităţile publice şi cu terţii. Acum se vede în situaţia insolită de a încerca „să bată toba”, fără „mâini şi fără picioare”. Adică, numai cu bunăvoinţă. După anumite informaţii, răzbătute în spaţiul public, beneficiarii unor sume consistente de bani ar fi firmele de consultanţă politică Dialectiq Asimetriq, SC Thinking Ahead Research And Consultancy SRL, deţinute de persoane din anturajul partidului. Într-o astfel de atmosferă tensionată, Elena Lasconi, în continuare candidat la alegerile prezidenţiale, încearcă să întreţină în inimile suporterilor sentimente durabile, deşi definitorii sunt cele aprinse şi trecătoare. Pe cât de trecătoare, pe atât de aprinse şi neînduplecate. O poftă de baricadă pare generalizată. Combativitatea este orală, strict gesticulatorie, străină de orice emotivitate parohială. Ce vreau să spun? Nimic altceva decât că fiinţa fragedă a credinţei, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârşire din acest tip de discurs contondent. Taberele beligerante se ascultă pe sine cu plăcere şi se consideră probabil alese de îngeri să dea curaj şi înţelepciune. Pentru ei biserica e o versiune a discotecii. Nu ştiu dacă există pentru acest derapaj ridicol o terapie plauzibilă. Şi nici nu mai miră faptul că se poate trăi din amărăciune, recriminare şi sudalmă, fragmente de bombăneală şi deriziune. Chiar dacă mânia e omenească. Oricum un asemenea circ sordid, parcă nu s-a mai văzut, la amplitudinea pe care o vedem.
