Nimic nu lipseşte, ca ingrediente, în actuala campanie electorală, pentru alegerile prezidenţiale. Pigmentată cu tot felul de evenimente, care mai de care mai şocante, cum sunt de pildă cele din tabăra USR sau declaraţiile dezordonate, de-a dreptul descumpănitoare, ale lui Victor Ponta, bolborosirile răzleţe şi reziduale ale lui Călin Georgescu, campania electorală 2025 pentru prezidenţiale va rămâne multă vreme de studiat. De departe cel mai citit şi mai cinstit dintre candidaţi, Crin Antonescu, oferta Alianţei electorale „România, Înainte” a prezentat deja un program, o viziune prezidenţială asupra României în următorii ani. Unul asupra căruia se pot face comentarii fireşti. Oricum, ca o părere, exprimă o viziune coerentă, de la marginea căreia se poate discuta. Deunăzi, la Bacău, a spus, ceea ce nici un alt contracandidat nu afirmase, şi anume că preşedintele ţării trebuie să fie acelaşi pentru toţi românii, având datoria de a se ocupa mai ales de cei mai nevoiaşi dintre oameni. „Când ultimul dintre români va trăi decent, vom fi o naţiune mare”. La cum se derulează filmul campaniei electorale, nici nu mai înţelegi mare lucru. Ceea ce surprinde, în bună măsură, este că nici unul dintre contracandidaţii săi nu doreşte –refuzând cu obstinaţie- o confruntare directă, obligatorie, într-o campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale. Şi nu e greu de decelat motivul. Prezenţa lui cordială, fără excese de familiarism, calmă, dar fermă, aduce cu sine o garanţie de civilizaţie. Imperturbabil, fără placiditate, tonifiant fără exaltare, echilibrat fără paloarea echidistanţei, Crin Antonescu vorbeşte limpede, coerent, cu discretă patină elevată şi lasă mereu senzaţia de siguranţă, găsind tonul potrivit, în care resentimentele nu se regăsesc, ceea ce îl individualizează, prin raportare la toţi ceilalţi contracandidaţi. Clipă de clipă, viu şi drept, om de convingeri şi atitudine, liber de prejudecăţi, Crin Antonescu are legitimitate, prin stil şi când trimite săgeţi la delirul stângii şi delirul dreptei. Nici unul, repet, dintre adversarii săi, nu are o croială atât de luminoasă şi calmă a discursului şi nici nu dispune de o legitimitate echivalentă. Pe de altă parte nici unul n-a înţeles statutul auxiliar al politicului, în funcţia de preşedinte, amplasamentul său secund faţă de valori care sunt supraordonate. Calm, destins, departe de a fi desfigurat de politică, din care evadase de ani buni, Crin Antonescu este un om întreg, apt să menţină stabilitate în ţară în aceste vremuri grele. Un detaliu cu multe semnificaţii: a fost deunăzi la Chişinău, unde s-a întâlnit cu preşedintele Parlamentului şi liderul PAS, Igor Grosu, împreună susţinând o conferinţă de presă. La Chişinău a adus un omagiu Reginei Maria, de la a cărei naştere se vor împlini anul acesta 150 de ani. Şi la Chişinău expresivitatea clasică a oratoriei sale l-a făcut seducător, impunându-se prin afabilitatea subtilă a unui om de cultură. Mai spun o dată: dimensiunea culturală a lui Crin Antonescu nu este egalată de nici unul dintre contracandidaţii săi. Fiindcă la noi din păcate a prins rădăcini ideea folclorică potrivit căreia preşedintele trebuie să fie pragmatic şi eventual fără multe fasoane cărturăreşti, fără lecturi, fără intelectualisme. Cu Crin Antonescu, aşa cum se prezintă, România poate deveni o voce şi la Bruxelles şi în toate capitalele europene, cum ne dorim, de multă vreme.
