Problema războiului din Ucraina a fost acroşată, până acum, de Donald Trump, noul preşedinte al SUA şi principalii săi colaboratori, care fireşte îi împărtăşesc opiniile, în sensul cunoscut, care nu mai trebuie reiterat. În calitatea sa de nou preşedinte, Donald Trump ştie că poate conta pe o reţea largă de aliaţi în întreaga lume, din Europa în Asia şi până în America de Sud, care şi-au exprimat de altfel satisfacţia pentru revenirea lui la Casa Albă. Că prietenia lui este mai strânsă cu lideri populişti de dreapta şi conservatori, care au aceleaşi convingeri politice, poate fi o realitate, dar deocamdată e riscantă orice hazardare. Este de aşteptat ca Donald Trump, extrem de apropiat de Viktor Orban, premierul Ungariei, să ceară o încetare rapidă a focului în Ucraina, aşa cum a promis. Când unul dintre fiii săi, Donald Trump Jr. îl atenţionează pe Facebook pe Volodimir Zelenski cu „pierderea alocaţiei din partea SUA”, asta nu e o bagatelă. Noul şef NATO, Mark Rutte, avea o relaţie bună cu Donald Trump, nu atât graţie unei loialităţi necondiţionate „tip Orban”, ci pur şi simplu fiindcă fostul premier olandez nu îl criticase niciodată, aşa cum au făcut-o alţii. Lucrurile sunt însă realmente încurcate, sau mai corect spus confuze. The Times scrie, de pildă, că Polonia ar vrea o alianţă cu Marea Britanie şi Franţa, pentru „a împiedica” noua administraţie din SUA să încheie un acord cu Putin „pe la spatele Kievului”. O asemenea „alianţă” n-ar sugera altceva decât temerile Europei că un acord de pace ar putea însemna o victorie pentru Rusia. Marţi 12 noiembrie a.c. la Bruxelles, Kaja Kallas, noul şef al diplomaţiei europene, fost premier al Estoniei, în faţa europarlamentarilor sa spus că „victoria Ucrainei este o prioritate pentru noi toţi. Situaţia pe câmpul de luptă este dificilă. Acesta e motivul pentru care trebuie să lucrăm cât este nevoie, oferind toată asistenţa militară”. Blinken s-a întâlnit cu Rutte la sediul NATO de la Bruxelles, potrivit Kyiv Independent, angajându-se „să consolideze sprijinul Ucrainei”, înainte de venirea noului locatar la Casa Albă. Mark Rutte mai consideră războiul din Ucraina „o chestiune de securitate pentru SUA”, şi şefii europeni ai Apărării sunt disperaţi de intenţiile lui Donald Trump în privinţa Ucrainei. Administraţia Biden, de pildă, intenţionează să mărească asistenţa militară pentru Ucraina, în ultimele zile de mandat, pentru a se asigura că poate lupta eficient anul viitor sau poate negocia cu Rusia dintr-o poziţie de forţă. Deşi pierderile zilnice sunt mari de o parte şi de cealaltă. Viktor Orban crede că europenii nu pot sprijini Ucraina la nesfârşit, fără consistentul ajutor american. Evaluarea lui are greutate, pentru că fiind confidentul lui Donald Trump, după vizita controversată din luna iulie, la Mar-a-Lago, el este probabil singurul european care ştie ce plănuieşte Donald Trump în Ucraina, după plecarea actualului preşedinte Joe Biden la sfârşitul lunii ianuarie 2025. Sub Donald Trump, SUA ar dori, potrivit semnalelor de până acum, să pună capăt acestui război, şi mai presus de toate nu-l vor sprijini financiar şi militar. Că se va soluţiona prin crearea unei zone demilitarizate de-a lungul liniei frontului, rămâne de văzut. Ruşii au lovit potrivit BBC Ucraina, în luna octombrie, cu peste 2000 de drone Shahed. Putin ceruse forţelor militare ruse ca până la 1 octombrie să elibereze regiunea Kursk, ceea ce nu s-a întâmplat. Oricum, la Moscova, potrivit presei ruse, Vladimir Putin a primit o cerere de rebotezare a unei staţii de metrou în onoarea lui… Donald Trump, considerat a fi capabil de oprirea războiului, şi nu de escaladarea lui.
