Jocurile Olimpice 2024: O ceremonie de deschidere –spectacol total- stricată… de ingredient

Regizorul Thomas Jolly, cel care a preparat îndelung, asistat de istoricul Patrick Boucheron, extravaganta ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris –Oraşul Luminilor- a dorit un spectacol magic şi total, pentru prima dată, în istoria olimpică, în afara unui stadion, Sena găzduind parada grandioasă. Nici ploaia căzută, nici ameninţările la securitate, prin eventuale acte teroriste, nici sabotajul grav, insuficient explicat, în reţeaua feroviară de mare viteză, nu au perturbat întregul spectacol, întins pe durata a mai bine de 4 ore. Când sobrul şi îngânduratul Emmanuel Macron, pe esplanada Trocadero, alături de preşedintele CIO, germanul Thomas Bach şi Tonig Estanguet, preşedintele Comitetului de organizarea al Jocurilor Olimpice şi al celor Paralimpice, sub privirile a 85 de şefi de stat şi de guvern, a proclamat dechiderea celei de a 33-a Olimpiade a timpurilor moderne, marea paradă a sportivilor, dislocaţi în circa 100 de bărci, a început. Spectacolul a fost într-adevăr grandios, chiar o ispravă artistică şi tehnică, pe apele Senei, podurile şi cheiurile sale, pe acoperişul unor impozante clădiri istorice, prin participarea efectivă a peste 2000 de artişti şi actori eroici. Spectacolul a împletit sportul cu arta şi protocolul olimpic. Abundent prin succesiunea de planuri, spectacolul a inclus recitalul Celinei Dion, la umbra turnului Eiffel, care nu mai cântase live din 2020, aceasta interpretând „Oda dragostei”, aparţinând lui Edith Piaf, apoi cântăreaţa americană Lady Gaga, artista franco-maliniană Aya Nakamura, în recitaluri interesante. Thommas Jolly a încercat şi reuşit evocarea unor momente esenţiale din istoria Franţei, cu scriitorii ei celebri precum Victor Hugo, artiştii ei, precum Georges Bizet şi desigur marii ei sportivi, Zinedine Zidane, Marie Jose Perec, Amelie Mauresmo, Marie Amelie Lefur, Tony Parker ş.a.m.d.. Şi marile ei femei, precum Jane Barret, botanistă, prima femeie care a făcut ocolul lumii între 1766-1769, Simone de Beauvoir, romancier, eseist, figură a filozofiei existenţialiste, Louise Meichel, figură emblematică a comunei din Paris. Staruri ale sportului mondial, precum Rafael Nadal, Nadia Comăneci, Serena Williams şi Carl Levis s-au regăsit în distribuţie. Melanjul grupului de heavy-metal Gojira, cu mezosoprana Mariana Violli, pe fundalul decapitării Mariei Anttonete, a părut însă grotesc. Fireşte, regizorul şi-a propus să celebreze modernitatea, diversitatea, respectul pentru transgresiune, comunitatea LGBT prin sărutul a doi bărbaţi, dar asemenea „valori” nu sunt unanim împărtăşite. Fiind considerate un atac asupra valorilor culturale şi religioase tradiţionale. Şi astfel, ceremonia s-a etalat ca un vector al suprematismului LGBT. Motiv pentru care ţările musulmane au cenzurat părţi ale ceremoniei considerate ca nocive valorilor islamice. Blasfemia care trimitea imaginea lui Iisus şi a apostolilor de la „Cina cea de Taină” a sugerat mai degrabă o degradare, nu aparent ireversibilă, ci programată şi concertată. Simboluri spirituale ale creştinismului –Cina cea de Taină, Crucea- nu pot fi luate în derâdere, chiar şi într-o societate liberă, deschisă şi tolerantă. Cam mult accent pe agenda LGBT, ca parte a unui eveniment sportiv. S-a mai întâmplat un lucru neplăcut literalmente: sportivii Coreei de Sud au fost prezentaţi drept… nord-coreeni. Potrivit Reuters, Coreea de Sud şi-a exprimat regretul că delegaţia sa de sportivi a fost prezentată ca fiind din Coreea de Nord, în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris. În timp ce ambarcaţiunea care transporta atleţii sud-coreeni defila pe Sena, prezentatorul a anunţat intrarea delegaţiei RPD Coreea, denumirea oficială a Coreei de Nord, în franceză şi engleză, motiv pentru care viceministrul sud-coreean pentru sport şi cultură Jeng Mi-Ran, aflat la Paris, a solicitat o întâlnire cu preşedintele CIO, Thomas Bach. Să mai adăugăm că judoka francez Teddy Riner şi starul alergării Marie Jose Perec, tripli campioni olimpici, au avut onoarea de a aprinde ceaunul olimpic. Flacăra purtată de un balon cu aer cald s-a ridicat apoi spre a ilumina cerul Parisului timp de două săptămâni, până la 11 august. Momentul artistic extrem de controversat, parodierea celebrei picturi „Cina cea de Taină” a lui Leonardo Da Vinci, a stârnit severe critici pe reţelele de socializare. Dacă este o viziune ideologică a globaliştilor poate fii o discuţie, dar scandalul declanşat de extrema dreaptă din Franţa este imens. O ceremonie „foarte franceză”, nimic didactic în jurul unei poveşti în 12 scene cu mesajul că „putem trăi împreună” a fost din păcate stricată de… ingrediente.