27 martie, Ziua Mondială a Teatrului – TEATRUL, „o alternativă spontană, umană” pentru menţinerea păcii

Comunitatea teatrală din întreaga lume celebrează sărbătoarea supremă a celei de-a patra arte. An de an, Ziua Mondială a Teatrului, 27 martie – declarată încă din anul 1961 de către Institutul Internaţional de Teatru (ITI) drept ziua porţilor deschise a teatrelor de pretutindeni – este marcată cu mare fast, unul dintre cele mai importante evenimente fiind citirea unui mesaj prin care, la invitaţia ITI, o personalitate de renume internaţional împărtăşeşte reflecţiile sale asupra teatrului şi asupra forţei unificatoare a acestuia.

Mesajul internaţional, transmis de Jessica A. Kaahwa, din Uganda

Primul Mesaj al Zilei Mondiale a Teatrului a fost scris de celebrul poet, scriitor, pictor, dramaturg şi cineast francez Jean Cocteau, în 1962, căruia i s-au adăugat nume precum Arthur Miller, Laurence Olivier, Peter Brook, Pablo Neruda, Maurice Bejart, Radu Beligan şi Eugen Ionescu. Mesajul din acest an a fost scris de  Jessica A. Kaahwa, din Uganda – dramaturg, actriţă, regizoare şi profesoară de teatru, care se bucură de respect internaţional şi pentru activitatea sa umanitară.

„Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, vă îndemn să promovaţi teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare şi reformă socială. Naţiunile Unite cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii prin intermediul armelor în toată lumea, în vreme ce teatrul este o alternativă spontană, umană, mai puţin costisitoare şi cu mult mai puternică. Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii”, încheie Jessica A. Kaahwa pledoaria sa, intitulată „Pentru un teatru în slujba omului”.

Ştefan Bănică şi Margareta Pâslaru, implicaţi în Campania Naţională „Artişti pentru artişti”

În România, Mesajul dedicat aniversarii din 2011 vine de la Ion Caramitru, preşedinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER) – organizaţie care, de zece ani, derulează cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului Campania Naţională „Artişti pentru artişti”. Campania culminează cu un spectacol de caritate oferit de mari artişti pentru mai vârstnicii colegi, ales în acest an fiind „Desculţ în parc”, de Neil Simon, cu Ştefan Bănică, Oana Ioachim, George Mihăiţă, Ileana Cernat şi Bogdan Tudor. Spectacolul, în regia lui Ştefan Bănică, este prezentat astăzi, ora 19.30, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

«Mă bucur că pot da o mâna de ajutor, alături de colegii mei din distribuţia piesei „Desculţ în parc”, actorilor mai în vârstă, care, din păcate, au probleme de sănătate sau financiare, prin fondurile strânse din vânzarea biletelor pentru spectacolul „Desculţ în parc”, care se va juca la Sala Mare a Teatrului Naţional. Nu e un secret pentru nimeni că salariile în teatre sunt la limita subzistenţei şi nici că unii dintre oamenii care şi-au dedicat viaţa scenei, chiar după 40 sau 50 de ani de carieră, nu au din ce trăi. Aşa că iniţiativa UNITER în acest sens mi se pare binevenită!», a declarat Ştefan Bănică.

Un alt eveniment ce va marca, în acest an, momentul caritabil al Campaniei va preceda spectacolul „Desculţ în parc”: la ora 19.00, în foaierul TNB, Margareta Pâslaru este prezentă pentru o sesiune de autografe pentru CD-ul „50 de ani de la primul disc”. Încă de la momentul lansării CD-ului, Margareta Pâslaru a anunţat că îşi cedează drepturile ce i se cuvin din vânzarea discului către Campania „Artiştii pentru artişti”, continuând, astfel, seria acţiunilor sale de ajutorare prin muzică. «Nu puteam să nu fiu aproape de actori. Am avut şansa de a juca împreună cu unii dintre ei în teatru şi filme; acum, ei ne privesc de Sus… Voi lua parte la Campania „Artiştii pentru artişti” ori de câte ori va fi necesar», a declarat artista. „Rămân credincioasă propriului crez: în tinereţe ne străduim să ne facem un nume, la maturitate trebuie să folosim numele, spre binele altora”, mai spune, cu convingere, Margareta Pâslaru.

Craiova: spectacole caritabile susţinute de Teatrul Naţional şi de „Colibri”

Şi Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri” din Craiova participă la Campania UNITER prin reprezentaţia cu „Matca”, de Marin Sorescu, programată a avea loc astăzi, ora 13.00, în Aula „Buia” a Facultăţii de Agronomie. Regia este semnată de Alina Rece, căreia îi aparţine şi concepţia video, iar scenografia este realizată de Silviu Bârsanu. În distribuţie: Ionica Dobrescu şi Mihai Brumă-Uzeanu. I se alătură şi Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, care a înscris în seria spectacolelor caritabile „Caligula”, de Albert Camus (a cărui premieră a avut loc în urmă cu două săptămâni), şi „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea”, de I. L. Caragiale (aflat, deocamdată, în lucru).

În 2009, spectacolul de caritate din cadrul Campaniei a fost „La lilieci cu Marin Sorescu”, cu participarea artiştilor Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Virgil Ogăşanu, Dorel Vişan, George Mihăiţă, Ion Caramitru, Valentin Mihali, Romaniţa Ionescu şi Tudor Gheorghe, iar în 2010 – „În căutarea dorului pierdut”, un spectacol cu Tudor Gheorghe.

Mesajul naţional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2011

Scena lumii

«Acest început de secol XXI e violent şi cinic. Se cutremură pământul, se distrug civilizaţii, apele inundă cerul, sunt înlocuiţi tirani, se scumpeşte carburantul. Totul e vizibil la distanţe incredibile, iar acest spectacol prevesteşte parcă sfârşitul apocaliptic al planetei.

„Pământul, prins de friguri, s-a cutremurat”, spune Shakespeare într-o piesă, iar pe scenă, un actor, într-un rol mai mic, ne vorbeşte cu timiditate despre glasul care prevesteşte răul absolut. Scena lumii este bântuită astăzi de tot ce în teatru e imaginat, construit la vedere şi reprezentat poetic.

Şi totuşi…

Întoarce-te cu gândul la copilărie, aminteşte-ţi bucuriile micilor descoperiri, caută-te în adolescenţă şi vei retrăi emoţii aparent pierdute. Intră în Teatru ca prima dată şi ascultă fascinat poveşti în care te-ai regăsit atunci, instantaneu. Rămâi acolo cât mai mult. Eşti protejat, eşti cultivat, eşti dorit, eşti fermecat.

Spectator la drama lumii, la tragedia firii, vei râde în hohote de cât eşti de naiv când vei înţelege că totu-i doar iluzie.

Adică: „Un basm de furii şi de nerozie”, cum spune Shakespeare aruncând în marea revărsată cartea şi bagheta lui de magician». Ion Caramitru

 

Solidaritate de breaslă

 

Iniţiată şi organizată din anul 2002, Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” este un stimulator al solidarităţii de breaslă, un resort financiar pentru artiştii vârstnici cu probleme de sănătate şi un semnal pentru public şi autorităţi în legătură cu situaţia acestora şi demnitatea lor. În fiecare an, aproape toate instituţiile teatrale din România participă la Campanie prin programarea unui spectacol din repertoriul propriu în preajma zilei de 27 martie, Ziua Mondială a Teatrului. Toate încasările sunt donate în Fondul de Solidaritate Teatrală.

Dincolo de momentul de vârf al vizibilităţii Campaniei, aceasta se desfăşoară pe tot parcursul anului prin corespondenţa cu instituţiile teatrale ce recomandă artiştii din ţară aflaţi în dificultate – pensionari care au venituri mici şi o sănătate precară, cu vârste cuprinse între 60 şi 90 de ani, mulţi dintre ei neavând familie sau alt sprijin. Anual, prin intermediul Campaniei sunt sprijiniţi aproximativ 100 de artişti din toată ţara, care primesc un ajutor financiar cuprins între 500 şi 2.000 de lei.

Organizatori ai Campaniei sunt UNITER, Teatrul Naţional din Bucureşti, Centrul Român al ITI, Asociaţia Culturală „Dracula”, iar finanţatori – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Fundaţia „Raţiu” din Marea Britanie. Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” se alătură celuilalt program al UNITER – „Casa Artistului”, prin care se asigură şi asistenţă socială, diverse servicii, dar şi suport moral artiştilor vârstnici.

Mesajul internaţional de Ziua Mondială a Teatrului 2011

Pentru un teatru în slujba omului

«Întâlnirea de astăzi este o adevărată imagine a imensului potenţial al teatrului de a mobiliza comunităţi şi a construi punţi.

V-aţi închipuit vreodată că teatrul poate fi un puternic instrument al păcii şi reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeşte puţină atenţie ca alternativă în modificarea şi gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetăţenii planetei Pământ să ajungă la pacea universală, când instrumentele folosite vin dinspre forţe externe, aparent de represiune?

Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului cuprins de teamă şi suspiciune, transformând imaginea sinelui şi deschizând o lume de opţiuni în faţa individului şi a comunităţii. El poate conferi sens realităţilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple şi directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui o experienţă capabilă de a depăşi vechi neînţelegeri.

În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire şi promovare a unor idei pe care le împărtăşim şi pentru care suntem dispuşi să luptăm atunci când sunt încălcate.

Pentru a avea pace în viitor, trebuie să începem prin a folosi mijloace paşnice care caută să înţeleagă, să respecte şi să recunoască contribuţiile fiecărei fiinţe umane la obţinerea păcii. Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace şi reconciliere.

Prin antrenarea activă a participanţilor, teatrul poate determina muţi indivizi să demonteze percepţii anterioare dând, în acest fel, şanse individului să renască pentru a face noi alegeri, bazate pe realităţi şi cunoştinţe regăsite. Pentru ca teatrului să-i meargă bine, printre celelalte forme de artă, trebuie să facem un pas curajos înainte şi să-l integrăm în viaţa de zi cu zi, unde să trateze probleme grave precum conflictele şi pacea.

Urmărind transformări sociale şi reforme în cadrul comunităţilor, teatrul există deja în zone răvăşite de război şi în sânul unor popoare care suferă de sărăcie cronică şi boli. Există un număr crescând de poveşti de succes, în care teatrul a reuşit să mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor războiului şi a le ajuta. Sunt deja în funcţiune platforme culturale precum Institutul Internaţional al Teatrului, al cărui scop este „consolidarea păcii şi prieteniei între popoare”.

De aceea, ar fi o farsă dacă, cunoscând puterea teatrului, am rămâne tăcuţi în vremuri ca acestea şi i-am lăsa pe mânuitorii de arme şi aruncătorii de bombe să se ocupe de păstrarea păcii în lume. Cum ar putea uneltele înstrăinării să acţioneze şi ca instrumente ale păcii şi împăcării?

Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, vă îndemn să reflectaţi asupra acestei perspective şi să promovaţi teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare şi reformă socială. Naţiunile Unite cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii prin intermediul armelor în toată lumea, în vreme ce teatrul este o alternativă spontană, umană, mai puţin costisitoare şi cu mult mai puternică.

Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii». Jessica A. Kaahwa, Uganda

Jessica A. Kaahwa este conferenţiar la Departamentul de Muzică, Dans şi Teatru al Universităţii Makerere din Uganda, unde are şi un maste­rat. Călătorind mult, şi-a luat licenţa la Universitatea din Benin, Nigeria, unde a şi lucrat pe post de crainic la Serviciul Extern al Radio Nigeria, iar în 2001 a obţinut doctoratul în istorie, teorie şi critică teatrală la Universitatea Maryland, SUA. A scris peste 15 piese de teatru, pentru televiziune şi radio, chiar regizând şi jucând în câteva dintre ele. Susţinătoare înfocată a drepturilor omului, bunei guvernări şi dezvoltării, Jessica Kaahwa îşi face auzit glasul fără contenire în sprijinul egalităţii între sexe, păcii şi comunicării în situaţiile de conflict. A condus iniţiative naţionale şi internaţionale, folosind teatrul în programe de dezvoltare, şi continuă ce­r­cetarea asupra diverselor aplicaţii ale teatrului în toate aspectele societăţii. Printre acţiunile sale umanitare se numără şi înfiinţarea unui centru pentru copii orfani la ferma ei din Uganda, unde îşi petrece o mare parte din timpul liber ajutându-i pe aceştia să recapete atât sentimentul siguranţei, cât şi cel că aparţin cuiva.