Îndelung aşteptată, chiar cu înfigurare, de producătorii agricoli, înspăimântaţi de seceta prematură care îşi arată colţii, în sfârşit a plouat „ceva”, o ploaie mai mult somnoroasă, întinsă pe vreo două zile, pe toată întinderea Doljului. Diferenţiat însă, ca şi în alte dăţi, de la o margine la alta, dar atât cât să permită revigorarea unor culturi agricole de toamnă şi primăvară -pândite de o ofilire prematură-, care conferă de regulă Doljului o anume importanţă în economia agrară a ţării. Dacă mai interesează pe cineva. De Sfântul Gheorghe, de când ne ştim, nu trebuia să se vadă cioara din grâu şi nu se vede, dar făclia speranţei, mai mult fumegă decât este aprinsă. Nu sunt semne prea încurajatoare, după o iarnă fără zăpadă, pentru ce va urma, dar cele mai adevărate nelinişti şi preţioase dureri în lumea rurală au dispărut, sau estompat, de am ajuns să considerăm anacronic „că se strică vremea când plouă”. E un an greu din cale afară pentru producătorii agricoli şi aşa puşi la grea încercare prin consecinţele războiului din Ucraina. Cărora li se cere să devină competitivi şi… rezilienţi. Câmpia Doljului nu are pustiu, ci iluzii. Şi aşa cum arată grâul, întremat după ploile din ultimele zile, promite ceva, dar deocamdată nu mare lucru, spun cei cu care am discutat. Plămânii câmpiei doljene respiră grâu, iar grâul însuşi e o stare de exaltare şi de lege nealterată, de când ne ştim. Simpatic este faptul că de dată recentă la ministerul de resort s-a discutat despre planul naţional de acţiune pentru dezvoltarea producţiei ecologice, prin care se propune creşterea şi diversificarea producţiei ecologice. Mai urma să se menţioneze că modelul ar fi cel ucrainian. În ce măsură sistemele de irigaţii existente îşi vor face simţită prezenţa rămâne de văzut. Despre ele se tot vorbeşte, de ani buni. Pregătirile s-au încheiat sau aşa se spune şi aceste „arme la picior”, în anii capricioşi, cu uscăciune atmosferică şi pedologică, eterne santinele ale speranţei, au avut eficienţa lor, prin veghea la împlinirea grâului în spic, rotirea florii-soarelui peste o câmpie fără margini. Se vorbeşte puţin, în lumea producătorilor agricoli, nimeni nu se hazardează în a prognoza ceva optimist. Fiindcă semnele timide, cum spuneam, nu sunt cele aşteptate.
