Ce face o echipă care n-a ajuns în primele 50 de minute la poarta adversă, fiind dominată, pe alocuri net, care încasează gol după pauză şi apoi rămâne şi în inferioritate numerică? În mod normal, se prăbuşeşte, în cel mai bun caz, limitează proproţiile scorului. Universitatea Craiova nu este însă nici pe departe o echipă obişnuită, ordinară. Şi n-a prea fost aşa de-a lungul istoriei sale. Dimpotrivă. Te deprimă atunci când eşti speranţele la maxim şi te poartă pe culmile extazului după ce simţi că totul s-a sfârşit.
Houri e inexistent în prima parte, în care ia un galben, scapă de schimbare la pauză şi drept răsplată îl cere şi pe al doilea, faultând în jumătatea adversă, deşi adversarii plecaseră în inferioritate numerică pe contră. E 0-1, iar cei 25.000 de suporteri încă nu savuraseră vreo ocazie a favoriţilor, în 11 la 11. Din momentul în care au văzut roşu în faţa ochilor, alb-albaştrii şi-au meritat renumele de „lei”, mai ales că lovitura de start fusese dată chiar de cel care a creat stema cu leul, acum 41 de ani, arhitectul Cristian Ciomu. Spiritul oltenesc remarcat până atunci numai în tribune s-a transpus şi în teren. Jocul nu s-a metamorfozat, dar alb-albaştrii au început să alerge fiecare în parte şi pentru cel eliminat, s-au sacrificat pentru fiecare centimetru de teren, stârnind uimirea şi, la final, chiar admiraţia adversarilor. Iar pe două scântei ofensive, au întors meciul, aruncând în aer „fossa dei leoni”, cu excepţia porţiunii în care Şucu şi giuleştenii, veniţi şi ei în număr mare pentru a onora derby-ul, au rămas perplecşi. Rapidiştii aveau mina unor oameni şocaţi de ceea ce fac nişte adversari care păreau îngropaţi deja. Acum 26 de ani, giuleştenii vedeau o echipă jucând şi împotriva propriului său interes numai pentru a nu-i permite Rapidului să celebreze un titlu în Bănie. Acum 9 ani, Ştiinţa revenea de la 0-1 în Giuleşti şi mai trimitea o dată Rapidu’-n B, cum o făcea şi Neagoe pe vremuri. Apropo de Geană, acum un an, cu el antrenor, Craiova marca de două ori în inferioritate numerică in Giulești, unde se impunea cu 3-2.
În anul Domnului 2024, în Postul Paştelui, o echipă care nu avusese nicio idee de joc până atunci, lipsită de internaţionalii Bancu şi Screciu, cu gol primit imediat după pauză, rămasă în 10 jucători, s-a ridicat de la pământ şi a obţinut o izbândă neverosimilă. Cu bonusul de energie conferit de 25 de mii de inimi şi de îndemnul-ameninţare al lui Mitriţă, „Vă omor dacă nu câştigăm!”, Ştiinţa a întors miraculos un rezultat pentru care unele case de pariuri probabil deja achitaseră câştigurile pentru pronosticul „2”. Mitriţă a găsit „tunelul” pentru Baiaram la 1-1, apoi a executat cum era cazul penalty-ul scos de Ivan. Din nou ei, Mitriţă şi Baiaram, marcatorii din ultimele 3 meciuri, câştigate de Ştiinţa cu 2-1.
La 2-1, Rapid a avut la dispoziție o jumătate de oră şi terenul până la careul oltean, dar cea mai mare ocazie a fost tot a amfitrionilor dezlănţuiţi. Numai că Anzor şi Marko n-au avut sângele rece pentru a închide meciul în inferioritate numerică şi pentru a risipi dramatismul finalului. Dar astfel triumful parcă fuse şi mai dulce. Până la urmă, tradiția e sa batem Rapidul, care bate FCSB, care ne bate pe noi.
Ştiinţa e în postura în care a mai fost de câteva ori în ultimii ani şi pe care nu prea a ştiut să o gestioneze. Fuga după doi iepuri mai degrabă a debusolat-o. În 2016, cu Mulţescu antrenor, Craiova i-a pus piedică în campionat duşmanului istoric, Dinamo, în drumul spre titlu, dar i-a pierdut pe Zlatinski şi Mateiu pentru semifinala cu Voluntari, în condiţiile în care Băluţă era şi el out, şi avea să rateze finala. În 2019, cu Mangia pe bancă, Ştiinţa era în cărţi pentru ambele obiective, dar după pauza „de naţionale” pierdea cu 3-2 la FCSB şi imediat acasă turul semifinalei de Cupă cu Farul, risipindu-se mirajul eventului. Acum doi ani, cu Reghecampf la cârmă, oltenii au fost all-in, dar au irosit din nou totul în câteva zile, chiar pe teren propriu, fiind învinşi de FCSB în campionat şi de Sepsi în returul semifinalei de Cupă.
Fie că a învăţat din greşelile trecutului şi se va alege cel puţin cu un trofeu (totuşi, cine îndrăzneşte să viseze la event?), fie că va avea aceeaşi soartă şi va rata ambele ţinte, important este că Ştiinţa e vie în acest final de stagiune, creează emulaţie, naşte emoţii, chiar dacă te duce de la extaz la agonie şi invers în decurs de câteva minute sau de la un meci la altul. Paradoxal, în pofida unui sezon zbuciumat, cu multe schimbări în lot şi pe banca tehnică, deşi jocul n-a impresionat şi nu o face nici măcar acum, când sunt 9 meciuri la rând fără eşec, Universitatea Craiova e cea care păstrează suspansul în lupta pentru titlu şi este, cel puţin până joi, în cursă şi pentru Cupa României. Avanti!
Universitatea Craiova – Rapid 2-1
Au marcat: Baiaram 59, Mitriţă 66 – penalty / Funsho Bamgboye 48.
Stadion: „Ion Oblemenco”, spectatori: 25.000.
Universitatea Craiova: L. Popescu 7 – Şt. Vlădoiu 7, Zajkov 7, Badelj 7, Căpăţînă 7 (Ndong 80) 7 – Al. Creţu 7, Mateiu 6 (Mekvabishvili 53) 7, Houri 3 – Baiaram 8, A. Ivan 8 (Maldonado 71) 7, Al. Mitriţă 9 (Markovic 80) 6. Antrenor: Ivaylo Petev
Rapid: Aioani – Braun (Onea 68), I. Cristea, P. Iacob, Borza – Djokovic (Emmers 75), Hasani (Burmaz 68), Hromada (Al. Albu 75) – Funsho Bamgboye, A. Rrahmani, Papeau (Petrila 57). Antrenor: Cristiano Bergodi.
Arbitru: Istvan Kovacs 7.
Eliminare: Houri 51.
