Nu s-au găsit prea mulţi temerari (vreo 4-5 mii) care să înfrunte frigul pentru a vedea ce s-a schimbat în pauza de o lună la Universitatea Craiova. Pe vremuri, după vacanţa de iarnă veneau 20 de mii dacă nu era vreun derby, măcar de curiozitate, să ia pulsul echipei. Sigur, campionatul se relua atunci în perioada “Babelor”, nu după Bobotează, dar nici stadioane cu acoperiş şi scaune nu erau, iar, cel mai important, pe teren aveau ce vedea. Dezamăgirile de anul trecut, neestompate de vacanţa de iarnă şi amestecate cu teama de îngheţ au dus la o asistenţă mai apropiată de media echipei lui Mititelu. Şi, până la urmă, ce să vezi? Pe aceiaşi Ivan, Koljic, Markovic, Mateiu, Căpăţână etc., care de câţiva ani îţi provoacă infinit mai multe dureri de cap decât bucurii? Ori să urmăreşti achiziţiile care mai de care mai “exotice” şi mai dubioase, verificate atent de unicul conducător al clubului? Doi dintre “papacuşii” aduşi în iarna aceasta de “specialistul” Rotaru au şi jucat. Sau cel puţin au apărut pe teren. I’m Soiri, dar Pyry a părut mai slab şi decât alungatul Borţa, în timp ce Maldonado, poreclit rapid “Marmeladă” de fani, a fost ceva între “malo” (rău) şi “nada” (nimic). “Bine că a fost luat numai cu împrumut” am zice, dar cine ştie, poate lui Rotaru i se pare că e vreun Cannavaro, că tot l-a catalogat recent pe Căpăţână drept “un jucător extraordinar”, deşi bietul “Căpă” n-a avut vreodată ceva în comun cu fotbalul. Sigur, nu e vina lui Rotaru că nu are flerul lui Corneliu Stroe, dar nici măcar nu încearcă să-şi angajeze un conducător cu oareşce experienţă şi expertiză.
Pe restul alb-albaştrilor îi ştiam, nu se aştepta nimeni să se metamorfozeze în cele 10 zile de antrenamente în Antalya. Nu visa nimeni să-i dea Petev peste cap şi să-i transforme în Feţi-Frumoşi, să scoată din letargia din Ivan, să bage fotbalu-n Căpăţână, să-i redea lui Mateiu vigoarea din tinereţe, sau să-l înveţe pe Vlădoiu să centreze, nici măcar să-i recalibreze tirul lui Koljic. Dar o victorie contra rămăşiţelor lui Hagi parcă tot era de sperat. Fără Budescu, Grameni, T. Băluţă, Mazilu, Sali, Artean, Farul a marcat de două ori şi a mai ratat alte 4-5 ocazii mari, câştigând meritat punctele. Pe de altă parte, şi când plecase cu tolba plină, în Cupă, “grădiniţa” lui Hagi ii ameţise zdravăn pe nevolnicii lui Rotaru, care au avut noroc să scape la 3-4 faze clare de gol. În loc să se fâţâie la selfiuri prin resorturile din Antalya, surogatele de fotbalişti din lotul Craiovei trebuiau trimise să se călească pe dealurile de la Bucovăţ.
Înainte să o primească pe FCSB, care devine campioană mai mult din poticnelile rivalelor, Universitatea a adunat 2 puncte în 4 meciuri, jucând slab spre penibil. Ţinând cont că am adus antrenor dintr-un fotbal extrem de slab cotat în Europa, bilanţul ar fi oarecum firesc. Dar şi cu alţi antrenori a fost cam aceeaşi poveste, aşa că problema reală este a lotului ticsit cu jucători blazaţi, fără valoare şi personalitate. Puţinii spectatori care au rezistat frigului până la final au rămas numai pentru a huidui “starurile” lui Rotaru, care se pregătesc acum de aşa-zisul derby cu febleţile lui Becali.
Universitatea Craiova – Farul 1-2
Au marcat: Creţu 36 / Rivaldinho 15, L. Munteanu 43.
Universitatea Craiova: L. Popescu – Vlădoiu (Pyry Soiri 65), Maldonado, R. Silva, Bancu – Al. Creţu, Mateiu (Lyes Houri 58) – Baiaram, Al. Mitriţă, A. Ivan (Căpăţână 65) – Koljic (Markovic 65). Antrenor: Ivailo Petev
Farul: Aioani – K. Boli, Larie, M. Popescu, Dussaut – Vînă (Banu 83), Queiros (D. Nedelcu 73), Deaconu (N. Popescu 83) – Grigoryan (Kiki 59), L. Munteanu, Rivaldinho (C. Ganea 59). Antrenor: Gheorghe Hagi.
Arbitru: Radu Petrescu.
