Cea de a 54-a ediţie a Forumului Economic Mondial (15-19 ianuarie a.c.) de la Davos a reunit şi de această dată, conform formatului, şefi de stat, lideri politici, persoane publice, reprezentanţi ai ONG-urilor, în fine aproape 2800 de persoane, sub genericul –destul de cinic- „restabilirea încrederii”. Asta într-un moment în care valul de pesimism este fără precedent din cauza conflcitelor tot mai numeroase. Un simpoziom european de management non-profit, susţinut de Comisia Europeană şi de mari grupuri industriale şi financiare, care a devenit anual în 1987, finanţat fiind de mari companii membre, precum Google, Total, Sanofi, etc.. „Părintele” său spiritual este Klaus Schwab, fost profesor de economie la Universitatea din Geneva, privit cu destulă răceală, dacă nu şi ostentaţie. Obiectivul principal al Forumului, de fapt o platformă de lobby şi networking, a fost şi a rămas dezbaterea problemelor politice, sociale şi economice, cu accent pe cele mai recurente teme: sărăcia, încălzirea globală, precum şi tensiunile geo-politice actuale. Cu toate acestea Forumul rămâne criticat, la fel ca şi COP-urile şi summit-urile G7, fiind considerat de puţin folos, cu o eficienţă pusă sub semnul îndoielii. Nu puţini îl critică pentru că este prea elitist sau chiar o aberaţie prin… abordările sale despre climă, de pildă. În ianuarie, anul trecut, GreenPeace a publicat un stidiu care dezvăluia că în timpul Forumului din anul precedent avioanele private au emanat mai mult CO2, într-o săptămână, decât peste 350.000 de autoturisme. Taxele sunt exorbitante şi singurii scutiţi de acestea sunt jurnaliştii, care nu pot, în chimb, participa la şedinţe şi politicienii. Printre participanţi, anul acesta, s-au aflat Prinţul Albert de Monaco, Regina Mathilde a Belgiei, Regele Filip al Belgiei, Prinţul moştenitor al Lichtensteinului şi bineînţeles directorul-general al Forumului Economic Mondial, Klaus Schwab. Unii consideră Davosul un centru al puterii mondiale. Şi Forumul, din acest an, a prilejuit secretarului general al ONU, Antonio Guterres să facă referiri la gheţarii care dispar, în faţa ochilor noştri, şi unii au dispărut pentru totdeauna, alţii au pierdut 10 la sută din volum doar în ultimii ani. Inteligenţa artificială s-a aflat în centrul dezbaterilor şi New York Times chiar menţiona că deşi războiul din Ucraina, precum şi cel dintre Israel şi Hamas au figurat pe agenda WEF, inteligenţa artificială a fost tema care a monopolizat dezbaterile din staţiunea Graubunden. Şi potrivit unor voci „proliferarea acestei tehnologii va necesita decizii incomode”. În timpul discursului său de la Davos secretarul de stat american, Antony Blinken, a revenit asupra situaţiei din Orientul Mijlociu, dar a refuzat să comenteze viitorul premierului israelian Benjamin Netanyahu, afirmând că este la latitudinea israelienilor să decidă şi că „uneori trebuie luate decizii dificile”. El a mai cerut „cât de curând posibil” o reformă a Autorităţii palestiniene de a face Palestina „mai puternică, fără corupţie şi cu infrastructură”. Şi Ignazio Cassis, şeful diplomaţiei elveţiene, a făcut referiri, în alocuţiunea sa, la o evitare a unei escaladări a conflictului în Orientul Mijlociu. Prezent la Forum, Volodimir Zelenski, scrie Politico, s-a văzut ignorat de premierul chinez Li Qiang, care a refuzat o întâlnire directă în Alpii elveţieni. Şi forumul din acest an a fost o provocare pentru forţele de securitate, dar totul s-a desfăşurat fără incidente majore. Sistemul de protecţie a fost unul consolidat pentru 111 persoane, cărora li s-au adăugat alte 7, între care Volodimir Zelenski. Toate cantoanele, câteva oraşe mari din Elveţia, principatul Lichtenstein şi armata cu 5000 de oameni au participat la operaţiunile de securitate. Oficiul federal pentru protecţia civilă a oferit şi asistenţa necesară. La sfârşitul reuniunii anuale sistemul de securitate, care a presupus 52 km de garduri, a fost demontat. Repetăm, motto-ul ediţiei din acest an a fost „restabilirea încrederii”, dar nu puţini sunt cei care consideră că Davosul şi-ar putea recâştiga reputaţia de sit turistic în Alpii estici ai Elveţiei şi atât. Restabilirea încrederii nu este doar sarcina statelor, politicienilor, a spus Viola Amherd, preşedinta COnfederaţiei, ci şi a afacerilor. Fiindcă este clar că dezechilibrele sociale, tot mai mari alimentează populismul chiar şi în ţările prospere, sporind sentimentul de pesimism şi întunecare.
