Rivalitatea tot mai accentuată, dintre preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen şi preşedintele Consiliului European, Charles Michel, semnalată deja în media europeană, se face tot mai resimţită şi nu contribuie decât la confuzia mesajelor, o adevărată simfonie cacofonică. Şi se observă acest lucru, în abordările distincte privind războiul dintre Israel şi Hamas. Deplasarea recentă a Ursulei von der Leyen în Israel, într-o demonstraţie de sprijin „pe deplin” a dreptului israelian la autoapărare „azi şi în zilele următoare”, nu a făcut decât să agraveze tensiunile, iar printr-o petiţie semntă de oficiali şi diplomaţi europeni i s-a cerut demisia acuzată fiind că periclitează credibilitatea Uniunii Europene, prin absenţa oricărei trimiteri la dreptul internaţional, acordând în esenţă un cec în alb oricărei forme de represalii. Petiţionarii denunţă un dublu standard periculos, care consideră războiul Rusiei în Ucraina drept un act de teroare, în timp ce actul identic comis de Israel, împotriva palestinienilor din Gaza, este complet ignorat. Cacofonia ambientală nu apare doar în rivalităţile dintre liderii autorităţii europene. În centrul dezbaterilor: dreptul Israelului de a se apăra şi furnizarea de ajutor umanitar civililor din Gaza. Şi în această privinţă confruntarea este esenţial semantică. Ideea unui armistiţiu umanitar, susţinut de Franţa, Belgia chiar Spania, este respinsă de Germania care o consideră neviabilă. Avându-se în vedere „încetarea focului” cerută de Naţiunile Unite ar trebui discutat de armistiţiu, pauză sau ferestre umanitare. Diferenţele s-au exacerbat. În culise atmosfera e complet diferită. Criza din Gaza declanşată prin atrocităţile îngrozitoare comise de Hamas şi îngrijorările legate de răspunsul ferm israelian, a amplificat divizările din interiorul UE. Problema israeliano-palestiniană divizează UE spre deosebire de războiul Rusiei în Ucraina, care a provocat un răspuns remarcabil de coerenţă din partea UE. Neconcordanţele între Comisia Europeană, Consiliul European şi înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi securitate, spaniolul Josep Borell, atestă disfuncţionalităţi structurale. Josep Borell, într-o mişcare neobişnuită a criticat-o pe Von der Leyen reamintindu-i că nu are dreptul de a reprezenta UE în chestiuni de politică externă, chestiune decisă de miniştrii de Externe „ai celor 27” în şedinţele care au loc sub… preşedinţia sa. Recent Nathalie Tocci, director al Institutului italian pentru afaceri externe, considerată a avea o expertiză de excepţie în politica externă europeană, a criticat-o pe von der Leyen pentru că nu a înţeles că nemenţionarea imperativă a respectării dreptului internaţional umanitar de către Israel subminează serios credibilitatea europeană, începând cu sprijinul pentru Ucraina. În fine, o propunere a lui Emmanuel Macron, în încercarea echilibrării sprijinului pentru dreptul israelienilor de a se apăra cu aspiraţiile palestinienilor la statutul de stat, a fost considerată nefericită, după ce a sugerat ca fosta coaliţie internaţională contra ISIS să se mobilizeze contra Hamas. Numai că Iranul şi partenerii săi –Hezbollahul libian, miliţiile şiite din Irak şi Siria- au fost parte de facto a acestei coaliţii. Aşadar, dacă modelul anti ISIS ar fi reciclat împotriva Hamas, Iranul şi reţeaua sa de aliaţi regionali s-ar găsi de partea cealaltă. Plus că trebuie luată în discuţie şi Rusia, având în vedere rivalitatea ei cu SUA şi UE, precum şi dependenţa de Iran în Ucraina. Ambiţiile Ursulei von der Leyen, la preluarea mandatului de a construi o comisie geo-politică, adică de a consolida capacitatea UE de a modela ordinea internaţională, alături de actori precum SUA şi China, nu au ca finalitate decât ceea ce agenţia de presă americană Bloomberg definea „o divizare ruşinoasă”.
