În pofida susţinerii explicite a realegerii lui Nicolas Sarkozy ca preşedinte al Franţei, Angela Merkel se pregăteşte discret pentru eventualitatea accederii la preşedinţia franceză, la 6 mai a.c., a lui Francois Hollande. Cancelarul german şi-a oferit disponibilitatea de a interveni în campania electorală din Franţa „pe toate planurile”, încă din 6 februarie a.c., şi a refuzat să-l întâlnească pe Francois Hollande, adversarul socialist al lui Sarkozy. Dar bascularea preşedintelui-candidat într-o retorică excesivă de dreapta şi ideea abandonării unui miting electoral comun a iritat-o pe Angela Merkel, care a remarcat „comportamentul schimbat” al lui Sarkozy, cum au menţionat surse din anturajul său. Ministrul german de Externe, Guido Westerwelle, a rupt tăcerea, la Berlin, săptămâna trecută, denunţând anunţul candidatului UMP, de posibilă suspendare a acordului Schengen, asupra liberei circulaţii. O realegere a lui Sarkozy ar fi preferată de Merkel, pentru că a susţinut pactul promovat de Berlin privind impunerea disciplinei bugetare stricte pentru ţările membre UE. Dar, în acelaşi timp, îngrijorarea legată de poziţia principalului rival, Francois Hollande, începe să se disipeze. La Berlin se vorbeşte, acum, de „ofensiva farmecului”, în cazul în care candidatul socialist ar câştiga la 6 mai a.c., făcându-se uitată susţinerea candidatului pentru preşedintele în exerciţiu. Germania a tresărit la anunţul candidatului socialist de a solicita o renegociere a pactului bugetar, pentru a include măsuri de susţinere a creşterii economice, dar nu puţini oficiali germani minimalizează totul, sub pretextul că erau „afirmaţii de campanie”. Un înalt oficial al guvernului german a sugerat chiar că o nouă formulă a pactului bugetar ar putea fi avută în vedere dacă Hollande va câştiga alegerile. Chiar dacă anturajul Angelei Merkel ia distanţă de o astfel de posibilitate, considerând că cedarea de facto în faţa exigenţelor noului lider, la numai câteva săptămâni după încheierea tratatului, ar însemna un precedent periculos. În ciuda diferenţelor marcante de personalitate, Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au ajuns să se cunoască bine în ultimii cinci ani, împreună luând măsuri contra crizei datoriilor în Europa, ajungându-se la porecla „Merkozy”, utilizată în presă. Francois Hollande este puţin cunoscut peste Rhin şi reprezintă o doză de incertitudine pentru cooperarea franco-germană, crucială pentru „cei 27”. Crearea euroobligaţiunilor, solicitate de Francois Hollande, insistenţa sa în favoarea măsurilor de creştere economică şi refuzul de a înregistra „regula de aur” în Constituţie au fost prost primite de guvernul conservator german. Dar există speranţa că incidentul va fi repede uitat în cazul victoriei candidatului socialist. „Germania şi Franţa nu au altă alegere decât aceea de a avea relaţii foarte apropiate, indiferent de persoanele aflate la putere”, a subliniat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.
