Comună falnică şi compactă, cu nume care rezonează încă, în întreaga câmpie a Doljului, şi nu fiindcă de aici a plecat poetul –legat sufleteşte de părţile locului- la Viena şi a revenit, ci mai ales din alte motive, unele de acum uitate. Bârca a fost vestită „la înfrumuseţare”, adică la buna ei gospodărire, şi nu cred că exagerez, dar era într-un fel abonată, an de an la diplomele decernate pe acest tărâm. În anii 1974 şi 1975 a şi fost răsplătită cu cele mai înalte distincţii ale ţării. Care validau o colectivitate cu oameni harnici, cărora le pârăiau oasele de muncă, buni gospodari, pe care veacul nu avea ce să-i mai înveţe, din punct de vedere al curajului, adevărului, tenacităţii. Avântul gospodăresc, de care vorbeam, s-a mai domolit la un moment dat şi, încet-încet „simpatia” celorlalte comune a slăbit, încât Bârca –cu pământurile ei fertile, vatră a grâului şi florii-soarelui- n-a mai avut imaginea jinduită. Toate aceste detalii au rămas valabile pentru o nouă monografie a comunei. Primarul actual al Bârcăi, de fapt la al doilea mandat, Cristinel Urtilă, imun la pesimismul închis în sine, ca o fortăreaţă fără ferestre, crede altceva, şi argumentele lui sunt deplin concrete. Mai exact rezidă în proiectele finanţate şi finanţabile din fonduri externe nerambursabile (într-una din imaginile alăturate semnează contractul de reabilitare a vechiului sediu al Primăriei prin PNRR). Retorica unei renaşteri trecute trebuie abandonată. Mai clar: Cristinel Urtilă a înţeles că are o mare misiune, aceea de a abate cursul paşnic al lucrurilor. Sosise ceasul şi nu mai putea fi amânat, al împlinirii făgăduinţei. Nu că era inutil să continue pe căi îndelung bătătorite. Altele erau exigenţele vremurilor, care revendicau soluţii noi, la probleme vechi. Privind înapoi, nu mai era nimic de făcut sau de nădăjduit. Cele două mari cooperative agricole ale comunei, cu acareturile lor cu tot –staţiunea de maşini şi tractoare-, fuseseră „lichidate”. Îmbunătăţirea vocabularului, ajustarea stilisticii de conducere administrativă, reformele parţiale ale maşinăriei logice, modificările de terminologie erau doar expediente mediocre ale unor oameni care trebuiau să iese din făgaşurile bătătorite. Nimic nu mai era de descris şi contemplat. Şi iată, acum, şantierele actuale şi imediate, ca o fotografie a comunei, făcută din dronă: construirea Liceului Teoretic „Adrian Păunescu” (PNDL – valoare estimată – 5.757.279 lei); modernizare străzi de interes local (PNI „Anghel Saligny” – valoare estimată 15.500.000 lei); reabilitare – modernizare – dotare sediul Primăriei (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă – valoare 6.233.394 lei); înfiinţarea unui centru de colectare a deşeurilor prin aport voluntar (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă – 4.558.786 lei); staţii de reîncărcare pentru vehicule electrice (Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă – valoare 292.900 lei); creşterea eficienţei energetice şi infrastructurii de iluminat public (Agenţia fondului de mediu 999.862 lei). Alte trei proiecte sunt depuse şi aflate în evaluare: reabilitare modernizare şi dotare cămin cultural; reabilitare modernizare şi dotare grădiniţa sud; dotarea cu mobilier, material didactic şi echipament adecvat al Liceului Teoretic „Adrian Păunescu”. În fine alte 3 proiecte urmează a fi depuse anul acesta: centrul de consiliere şi sprijin pentru părinţi şi copii; reabilitare modernizare extindere echipare a confortului educaţional, amenajare terenuri de sport; instalare de panouri fotovoltaice. Producere de energie din surse regenerabile. Achiziţii microbuze electrice. Am enumerat, în bună parte, proiectele enunţate, fiindcă ele dimensionează, într-un fel gândirea interesantă, chiar avangardistă, a primarului Cristinel Urtilă. El însuşi un om înstărit la nivelul comunei. Prin muncă. Bârca e o comună cu toate ferestrele cugetului deschise spre nou. N-are alte experienţe, decât cele ale întregii câmpii a Doljului. Aventura modernizării are suflu larg şi dimensiuni de epopee. Unicitatea comunei, în fruntaliile ei spirituale, este într-un fel inedită. Generaţiile de azi se despart nu de Bârca de ieri, ci de o eră. Ce paradox: comuna care şi-a micşorat populaţia (aproape 4.000 la ultimul recensământ) are mulţi localnici plecaţi, în alte ţări, mai şi revin, dar şi… asistaţi. Dacă eternitatea s-a născut la sat, cum spunea Blaga, cum să facă –se întreba Cristinel Urtilă- să şi rămână acolo. O întâmplare insolită, acum de amuzament: prin toamna anului 1981 comuna a primit o vizită la cel mai înalt nivel. Conducerile celor două cooperative agricole, aşa cum fuseseră botezate de la înfiinţare, „7 noiembrie” şi „Drumul lui Lenin”, au aflat peste noapte că ele nu se mai numeau ca până atunci, ci „nord şi sud”. Localnicii au aflat şi ei, din aceea zi, că deveniseră „nordişti şi sudişti”, spre un amuzament general, fiindcă vremurile acelea mai produceau şi… bancuri.
