Prezenţa secretarului general adjunct al NATO, Mircea Geoană, vineri la Craiova a fost de bună seamă un eveniment de referinţă, prin calitatea conferinţei ţinută la Universitatea din Craiova, în Aula “Mihai I al României”, sub titlul „Inovaţie, transformare şi securitate – De la economie de război la un nou model economic”, în prezenţa unei asistenţe numeroase, cât şi prin prilejiul revederii unui fost senator de Dolj, de ispravă, deţinătorul mai multor demnităţi publice, devenit al doilea înalt demnitar în conducerea NATO, căruia i s-a prelungit recent cu un an mandatul, al cărui nume încă reverberează prin părţile locului. Tonul general al comunicării a fost colocvial şi terapeutic, sobru şi actual. Afişând un aer inteligent, Mircea Geoană a vorbit bine, scutit de inerţii, improprietăţi, inadvertenţe. De altfel de când îl ştim şi sunt ani buni, retorica sa a fost puţin previzibilă, puţin mecanizată, puţin ipocrită. A avut cadenţă, fluenţă, substanţă. Rigoarea n-a fost lipsită de fineţe analitică, nici de cordialitate, dar a exclus orice formă de complezenţă, de abilitate acomodantă. Mircea Geoană ştie timpii frazei, rolul pauzei şi al accentului. Pe lângă faptul că ştie o mulţime de lucruri, vorbeşte nuanţat, precis, expresiv. Ca orice om cultivat surâde convingător, are aplomb, evaluează atent, construieşte ipoteze credibile, caută explicaţii şi sensuri. Natură generoasă, amenitate remarcabilă, gata să slujească în numele unui hipertrofic simţ al datoriei (a refuzat orice discuţie despre „ce va fi”, aluzie la viitoarele alegeri prezidenţiale) dincolo de faptul că ştie o mulţime de lucruri are, şi se vede, o compactă experienţă de viaţă, ceea ce l-ar putea plasa ca spirit dominator, animat de capricioase orgolii. Rămâne însă patetic, apt să inducă un sentiment de siguranţă morală şi intelectuală. Cu siguranţă traiectoria sa publică, de ordinul excepţiei, va continua. În bună cunoştinţă de o stare de lucruri, le nivelul Europei, Mircea Geoană, numărul doi al Alianţei Nord-Atlantice, a reţinut atenţia prin câteva accente necesare, realizând parcă aidoma unui seismograf înclinaţia noastră de a trăi o dramă cotidiană în chip somnambulic, înconjuraţi de realităţi neliniştitoare, devenite prin frecvenţa şi intensitatea lor familiare. „Adevărata provocare pentru România, în contextul schimbării conturului strategic al Europei este cum să transfere imensa relevanţă strategică în dividente economice şi să facă saltul către o ţară prosperă, ca oamenii să nu mai aleagă să plece pe capete”. Îngrijorat de milioanele de tineri care părăsesc ţara şi de cataclismul demografic fără precedent, Mircea Geoană a spus multe lucruri interesante, seducând asistenţa. Ne-a acordat un interviu în exclusivitate, nouă celor de la cotidianul regional „Cuvântul Libertăţii”, pentru care îi mulţumim.

Şansa de a fi de faţă, când timpul n-a mai avut răbdare

Domnule Mircea Geoană, aţi revenit la Craiova, ce sentimente vă încearcă?

Întotdeauna am emoţii când revin acasă. Nu pot să nu-mi aduc aminte de familie, de istorie, de tradiţie şi chiar de perioada în care am reprezentat judeţul Dolj în Parlament. Şi mă bucur foarte mult că am avut ocazia să vizitez o companie foarte inovativă, care-şi are sediul în strada “Viitorului” din comuna Mischii, adică, chiar pe strada unde a locuit tatăl meu. Este vorba de compania Cluster Power, ceea ce e o şansă mare pentru Oltenia.

Aţi subliniat un lucru interesant în prelegerea susţinută la Universitatea din Craiova. Aţi spus că Polonia, Cehia, Ţările Baltice “părăsesc plutonul”. Să înţelegem că România poate să piardă această şansă ?

Toate naţiunile au nevoie la o anumită perioadă de timp să schimbe din mers modelul economic, contractul social şi modul de funcţionare, pentru că numai aşa se asigură progresul. Şi într-un moment atât de mare transformare la nivel securitar, la nivel politic, la nivel economic, la nivel tehnologic, este un risc să continui să perpetuezi într-un model care e clar că şi-a atins limitele. Toate ţările îşi schimbă modelul economic şi social. Toate ţările îşi revigorează modelul de capitalism, modul în care funcţionează instituţiile democraţiei. Ţările care reuşesc să facă acest lucru, sunt ţările care izbândesc, iar ţările care nu reuşesc să se adapteze la un mediu modificat, sunt ţările care eşuează. Şi ar fi păcat ca România să nu fructifice un moment istoric atât de bun. Suntem în UE, în NATO, o ţară cu potenţial, cu valoare geopolitică gigantică şi cred că a venit momentul să spunem că actualul model şi-a atins limitele şi să avem îndrăzneala să mergem la următoarea etapă de dezvoltare şi acesta va fi un viitor mult mai bun şi ne va permite să facem acel salt istoric.

Aţi conferenţiat la Craiova, la Bucureşti, la Cluj, ce le-aţi transmis tinerilor?

Da, am fost la universităţile din România, dar şi la alte universităţi din  Marea Britanie, din Paris, etc. Mă duc să vorbesc cu tinerii din ţările NATO şi cu atât mai mult cu cei din ţara mea şi cred că este important să vorbim cu elitele tinere şi să le transmitem un mesaj că NATO îşi face datoria, că NATO este precondiţia pentru pace, securitate şi dezvoltare. Mă voi duce în continuare şi la alte universităţi şi voi continua să dialoghez cu tinerii. Şi ceea ce am văzut la INCESA îmi dovedeşte că viitorul aparţine tinerilor.

Am urmărit cu maximă atenţie prelegerea dumneavoastră de la Bucureşti, dar şi pe cea de la Craiova. În mod cert, dumneavoastră observaţi din poziţia pe care o aveţi la NATO mult mai multe lucruri. De ce aţi simţit nevoia să vă adresaţi românilor acum şi în mod special tinerilor din România?

Trăim un moment paradoxal în istoria contemporană a României. Suntem, fără îndoială, în cel mai bun moment al istoriei acestei naţiuni. Niciodată, de când suntem pe aceste meleaguri, cu diverse forme de organizare statală, cu diverse momente de inflexiune şi de pericole, România nu a fost într-o situaţie mai bună – membră NATO, membră în Uniunea Europeană, în sfârşit, recuplată, cel puţin instituţional, la Occidentul democratic şi dezvoltat de care am fost separaţi de istorie, de geografie, de vremuri. Parcursul românesc ne face ca, în momentul care este cel mai bun din istorie, în care totuşi economia creşte, să fim poate mai vulnerabili decât oricând. Când dintr-o ţară îţi pleacă cinci milioane de tineri, adică, avem un cataclism demografic fără precedent şi atunci când încrederea în instituţii, uneori chiar şi în democraţie şi ideea naţională par să fie mai şubrede, decât oricând, avem un paradox incredibil de complex. Întreaga umanitate este într-un moment de uriaşă transformare, de provocări fără precedent. Astăzi, România este mai inegal dezvoltată decât înainte de integrarea europeană. Diferenţa între Bucureşti, Cluj, regiunile dezvoltate şi restul ţării este mai mare decât înainte de integrarea europeană. Este absolut aberant. De ce? Pentru că am aplicat şi noi o teorie demodată, în opinia mea, de ‘winner takes it all’, adică, cel mai puternic îşi impune regula şi celălalt… e problema lui. Nu este ok. Şi nu este o chestie nici socială şi nici liberală, n-are de-a face cu ideologiile clasice, are de-a face cu bunul simţ cetăţenesc. Este grija faţă de celălalt.

Un moment de imensă transformare la nivel global şi la nivel european

Suntem în plin război, dar nu mai vorbim doar de un război clasic, ci discutăm de unul hybrid. Aţi vorbit tot în cadrul conferinţei despre o hiper-accelerată revoluţie tehnologică. Aţi spus că unii o numesc a patra revoluţie industrială. Este un fenomen care este în plină derulare şi  este amplificat de competiţia geopolitică pe supremaţie la nivel global între America şi aliaţii săi şi între China şi aliaţii săi. Care este rolul României sau ce rol poate juca ţara noastră în acest context ?

Trista realitate a războiului, declanşat de Rusia împotriva Ucrainei, ne arată cât de mult avem nevoie să investim în apărare şi în securitate şi într-o bază industrială cât mai puternică. Este un moment în care nu doar elementul militar şi strategic produc o transformare fără precedent la nivelul societăţilor noastre, la nivelul democraţiei noastre, la nivelul modelului economic şi social. Dar şi această hiper-accelerată revoluţie tehnologică. Este într-adevăr un moment de imensă transformare la nivel global, la nivel european. Între cine deţine supremaţia tehnologică şi concurenţii acelei ţări se face de fapt diferenţa. În momentul în care inovezi şi ai tehnologii de ultimă generaţie, în mod sigur,  economia va fi mai puternică, vor fi mai mulţi bani, vor fi efecte multiplicatoare pe tot ce înseamnă spectrul dezvoltării al acelei ţări, armată mai putermică, informaţii mai bune. Şi de aceea competiţia, nu doar pentru supramaţie geopolitică, dar şi pentru cea economică şi tehnologică, este din ce în ce mai intensă. Şi pentru România este  important, deoarece nu ne este indiferent care este locul României pe lanţul de valoare al producţiei lumii occidentale. Şi una este să fii furnizor de fortă de muncă ieftină şi exportator de resurse naturale cu un grad de prelucrare redus şi alta este să fii parte din industria viitorului. Şi cred că acum, România poate să profite de acest moment de mare schimbare şi la nivel de economic şi la nivel tehnologic.

        Nu puţini lideri europeni au vizitat China, cele mai recente vizite făcute la Beijing fiind ale preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron şi a preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Anterior fuseseră cancelarul german Olaf Scholz şi premierul spaniel Pedro Sanchez. Cum decriptaţi toate aceste mişcări?

Este evident că liderii lumii occidentale merg la Beijing cu un mesaj foarte clar şi anume, acela de a descuraja Beijingul să intre cu arme şi bagaje în tabăra Rusiei în războiul ilegal împotriva Ucrainei. Este un semnal de unitate şi de solidaritate transatlantică în acţiune. La nivelul NATO, întotdeauna noi, aliaţii ne informăm reciproc, înainte de fiecare vizită, facem un schimb de opinii. Este important pentru că, momentan China, este o super putere globală, este important să fim prudenţi faţă de intenţiile militare şi ambiţiile Chinei, dar şi pragmatici din punct vedere al relaţiilor cu o putere economică importantă. Şi faptul că toţi liderii occidental, vorbim aceeaşi limbă, în raport cu China, este foarte bine şi credem că şi pentru China este  important să vadă tot blocul lumii occidentale unit. Astăzi, noi, ţările din NATO reprezentăm mai mult de 50% din PIB-ul global, reprezentăm o forţă militară considerabilă. Şi aşa cum spunea şi preşedintele Biden, dar şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, dacă China ar depăşi o anumită zonă a sprijinului pentru Rusia şi ar intra în sprijin militar deschis, asta ar avea semnificaţii importate. Liderii lumii de asta merg la Beijing să spună că aceea linie nu trebuie depăşită…

*

Prin amplasamentul său actual, Mircea Geoană nu inventariază exigenţe abstracte. Le întruchipează. Nu distribuie platitudini şi nici nu vrea să epateze cu orice preţ. Simte mai bine ca nimeni altul, fiindcă se mişcă pe întreaga suprafaţă a realului, “curenţii din atmosferă”. Nu trăieşte în utopia unui angelism fără istorie şi pe scurt el are tonul care lipseşte în chip cronic pe scena noastră politică. Reuşeşte să producă un răcoritor efect terapeutic cu aceeaşi plăcere a comunicării. Că nimeni nu e profet în ţara lui, asta ştiam. Şi ne pare rău. Ca probabil multora dintre noi.

Interviu realizat de Marga Bulugean şi Mircea Canţăr