Război în Ucraina: Olena Zelenska la Davos

O largă delegaţie ucrainiană, condusă de prima doamnă, Olena Zelenska, se află în această săptămână la Davos (Elveţia), la Forumul Economic Mondial, pentru a convinge Occidentul de continuarea livrării de ajutoare umanitare şi arme necesare ţării sale. Ceea ce se derulează. Din delegaţie fac parte primarii Kievului, Mykolayv şi Lvov, miniştrii Economiei şi Culturii. Preşedintele Volodimir Zelenski urma să se exprime, ieri, în sistem videoconferinţă. Ca şi în luna mai a anului trecut liderii politici şi oamenii de afaceri ruşi n-au fost invitaţi, nu puţini dintre ei având interdicţia de a circula în Europa. Un detaliu al prezenţei primei doamne ucrainiene la Davos, dezvăluit de presa helvetă, este acela al anunţului unei scrisori a soţului ei, privind susţinerea unei formule de pace în 10 puncte, care va sosi „pe canale diplomatice”, informaţie comunicată consilierului federal Ignazio Cassis, cu care s-a întreţinut, potrivit Blick, timp de câteva minute. Planul de pace ucrainian nu este nou, el fiind dezvăluit la G20 în Bali (Indonezia), şi vizează securitatea nucleară, alimentară, energetică, eliberarea prizonierilor, retragerea trupelor ruse, integritatea teritorială a Ucrainei, care trebui restabilită şi… un tribunal special pentru crimele comise de ruşi, la care Bruxelles-ul deja reflectează, cum a declarat comisarul european pentru Justiţie, Didier Reynders, în hemyciclul PE de la Strasbourg. Rusia, putere nucleară, nu este nici Irakul şi nici Serbia. Olena Zelenska are de bună seamă un mandat, în tot demersul ei, realmente firesc şi patriotic, un mandat din care nu poate ieşi. Demersul ei n-a avut reverberaţii speciale în spaţiul media. Discursul Occidentului privind Rusia este de o mare fermitate. Deocamdată, nimic nou. Privată de o victorie decisivă şi rapidă, Moscova s-a arătat pregătită, în cursul negocierilor de la Istanbul, în debutul lunii aprilie 2022, să accepte un acord care limita totul la teritoriul Donbasului şi Crimeei şi neaccedera Ucrainei în NATO. Linie roşie. Negocierile au eşuat, menţionează presa occidentală, în urma intervenţiei premierului britanic din acel moment, Boris Johnson, care a condiţionat continuarea asistenţei militare acordate Kievului de forţarea concluziilor conflictului pe câmpul de luptă, în opoziţie cu negociatorii. Intervenţia lui Boris Johnson a fost motivată de evaluările, potrivit cărora eşecurile militare iniţiale ale Rusiei erau revelatoare pentru starea ei de slăbiciune. Poate că avea dreptate, deşi ceea ce a urmat l-a contrazis. Toate războaiele se încheie într-o zi. Trimiterea de armament greu, cum clamează Kievul, este suficientă în acest război de uzură cu mii şi mii de morţi şi distrugerea unei bune părţi dintr-o ţară europeană? Potrivit celebrului antropolog francez Emmanuell Todd, unul din marii intelectuali francezi actuali, care recent a acordat un interviu cotidianului „Le Figaro”, conflictul, început ca un război limitat, este pe cale să se transforme într-o confruntare economică globală între Occident de o parte, Rusia şi China pe de altă parte, devenind un război mondial. Emmanuell Todd, a cărui ultimă carte „La troisieme guerre mondiale a commence” (2022) apărută în Japonia a avut un tiraj de 100.000 de exemplare, estimează că „Putin a comis o mare eroare” considerând că Ucraina „stat falit” în devenire se va înfunda de la primul şoc, pentru a se convinge pe parcurs de contrariul, că „societatea în descompunere” este alimentată cu resurse financiare şi militare externe. Ucraina n-a fost distrusă militar, chiar dacă a pierdut circa 16% din teritoriu, Rusia n-a fost distrusă încă economic. Situaţia pe linia frontului rămâne confuză: o recucerire de către armata ucrainiană a teritoriului pierdut în Donbas şi Crimeea, ar însemna o victorie totală a Ucrainei, scenariu improbabil, momentan, cunoscând realitatea raportului de forţe, psihologia popoarelor şi situaţia internă a Rusiei. Războiul fratricid este abominabil. Asta nu mai trebuie demonstrat. Din păcate deschiderea de negocieri bilaterale, în căutare unui acord pe cale diplomatică este puţin probabilă. NATO nu va intra în război şi este dificil de anticipat dacă anul 2023 va fi anul „formulării păcii ucrainiene”, aşa cum o doreşte Kievul. Rezilienţa şi forţa armatei ucrainiene au surprins până acum lumea. Dar percepţia unei victorii finale ucrainiene este firavă. Liniile de front sunt actualmente stabilizate şi chestiunea războiului se rezumă la o matematică militară, şi anume dacă noile ajutoare militare, anunţate, vor fi în cantităţi suficiente, pentru un impact decisiv pe câmpul de luptă. Cum recent responsabilii adoptării acordului de la Minsk din 2014 şi 2015 (Petro Poroşenko, Francois Hollande, Angela Merkel) au arătat că obiectivul acordurilor privind promovarea unei rezoluţii pacifiste a conflictului post 2014 în Donbas, între guvernul ucrainian şi separatiştii pro-ruşi a fost o amăgire, Moscova se prevalează acum şi de aceste mărturisiri, realmente infantile.