De la Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, el însuşi copleşit de problemele interne, invitat la canalul France 2, mare lucru nu mai aşteptam în plan diplomatic, fiindcă abordarea sa în legătură cu războiul din Ucraina rămâne ternă. „Vladimir Putin trebuie să înceteze acest război respectând integritatea teritorială a Ucrainei şi să revină la masa discuţiilor”. Asta ştiam. Nici măcar o vagă referire la acordurile de la Minsk garantate de Franţa şi Germania, prin Francois Hollande şi Angela Merkel, nerespectate. De altfel, fostul preşedinte francez, prezent la Geneva, unde a şi conferenţiat, pentru lansarea ultimei sale cărţi „Bouleversements”, a făcut acelaşi lucru. Franţa va continua susţinerea Kievului, mai nou cu radare, sisteme defensive de rachete antiaeriene, fără a mai preciza când livrarea va avea loc, tunuri Caesar suplimentare ş.a.m.d.. Kievul doreşte susţinerea revenirii ţării la frontierele din 1991, restaurarea unităţii teritoriale, incluzând Crimeea, considerată de ruşi că le aparţine istoric. Discuţie lungă. Orice avans diplomatic este privit cu scepticism, deşi preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a avut ieri, la Astana, o discuţie cu Vladimir Putin pe chestiunea războiului din Ucraina. Ankara a jucat un rol cheie în schimbul de prizonieri din septembrie şi convenirea unui acord între cele două ţări (Rusia şi Ucraina) sub egida ONU, care a permis exportul de cereale ucrainiene via Marea Neagră şi Bosfor. Mai nou Serviciul de securitate al Rusiei (FSB) a comunicat miercuri că a arestat 8 persoane suspectate de participarea la organizarea atacului cu explozibil care a avut loc sâmbătă pe podul de leagă Crimeea de teritoriul rus. În comunicatul FSB se afirmă că 5 ruşi şi 3 cetăţeni ucrainieni şi armeni au fost audiaţi, fără alte precizări. Încărcătura de explozibil (22.770 kg) a fost ascunsă în role de folie, pe 22 de paleţi, trimisă de la Odesa prin Bulgaria, Georgia şi Armenia. Oricum un traseu întortocheat. Aderarea Donbasului, Hersonului şi Zaporojie, la Federaţia rusă, a creat o nouă realitate politică, susţinută de mobilizarea parţială în Rusia pentru asigurarea efectivelor militare din Doneţk şi Lugansk, ranforsate de militarii grupului Wagner şi combatanţii ceceni. Războiul, aşadar, continuă, chiar cu intensitate, şi pe linia de front situaţia este fluidă. Marea eroare, s-ar putea spune strategică, a Rusiei este că intrând în Ucraina a sperat că ucrainienii vor primi militarii ruşi cu flori. A avut puţine succese militare (poate ocuparea Mariupolului la Marea Azov) notabile, dar consistente pierderi de oameni. Distrugerile provocate în numeroase oraşe ucrainiene sunt terifiante. Explozia de pe podul Crimeei a impus numirea generalului Surovkin, supranumit „gen. Armageddon” pentru raţiuni evidente, care a atacat Kievul şi mai multe oraşe şi pentru prima dată infrastructura energetică. Dacă Rusia a făcut din livrarea de gaze un instrument de război, principalele arme ale SUA şi Uniunii Europene contra Rusiei sunt sancţiunile economice şi… cortina de fier. Este poate paradoxal, dar la Moscova scriitori şi artişti ruşi suţin Ucraina. Se colectează fonduri pentru Ucraina, nu pentru armata rusă. Pe de altă parte frustrarea e mare fiindcă Donbasul este bombardat şi Kievul a rămas până acum intact. În cursul celor 30 de ani, ruşii s-au obişnuit să voiajeze în Europa. Acum se văd obligaţi să se deplaseze doar în Turcia şi Israel, India şi America Latină. La rândul lor europenii îşi fac mari griji la venirea iernii de dificultăţile energetice, greu de surmontat, şi iarna e lungă.
