Purtătorul de cuvânt al Federaţiei Sindicatelor din Poliţia Română (FSDPR), comisarul-şef (r.) Christian Ciocan, a transmis un mesaj privitor la confuzia făcută de cetăţenii României, între Poliţia Locală şi Poliţia Naţională. O părere care-i aparţine. Faptul că un mesaj, de o asemenea factură, pe alocuri de luat în seamă, este exprimat de purtătorul de cuvânt al Federaţiei Sindicatelor din Poliţia Română, nici măcar de preşedintele acesteia sau de un reprezentant al Ministerului de Interne, îl derobează de orice impact. Să admitem că nu sună bine, „poliţia locală”, care funcţionează prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale, în conformitate cu prevederile Legii Poliţiei Locale (nr. 155/2010) şi poate exista o vagă confuzie, la nivel semantic, cu Poliţia Română. Numai că toate competenţele Poliţiei Locale sunt clar prevăzute în legea specială, menţionate şi în H.G. 1332/2010. Cum menţionat este şi faptul că Poliţia Locală, alături de Poliţia Română, Jandarmeria Română şi celelalte forţe ce compun sistemul integrat de ordine publică, pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii stradale, este parte. Sunt de mirare confuziile pe care le face un fost poliţist, cu gradul de comisar-şef, acum trecut în rezervă, care, de-a lungul anilor a îndeplinit, dacă ne aducem bine aminte, funcţii de comandă (şef al Brigăzii Rutiere pe ţară). „Poliţia naţională este formată din agenţi a căror calificare este dată de absolvirea unor şcoli de profil, respectiv Şcolile de agenţi de poliţie şi Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, iar profesia de poliţist este trecută în nomenclatorul profesiilor(…) dar nu există nici o formă de pregătire care să le confere celor din Poliţia Locală o astfel de calificare”, susţine Ciocan. E deranj mare în bagajul de pregătire profesională a acestui comisar-şef (în rezervă) şi singur se expune ridicolului. Poţi să deţii, în temeiul prevederilor legale, în exercitarea atribuţiilor, armă letală fără o pregătire adecvată, cum deţin cei din compartimentul de ordine publică al Poliţiei Locale? Noi spunem că nu. Cu alte cuvinte toţi angajaţii Poliţiei Locale, spre informarea lui Ciocan, sunt absolvenţi ai cursurilor de profesionalizare din structurile de învăţământ ale MAI şi în procent covârşitor sunt şi absolvenţi ai unor forme de învăţământ superior. Trimiterea peiorativă la „gardienii publici”, din care a derivat actuala Poliţie Locală, este lipsită de orice sens şi legiuitorul a clarificat lucrurile. Ne mai spune Ciocan că în Spania, Poliţia Locală se numeşte Civil Guard, fără a preciza –cu rigoarea cuvenită- competenţele acesteia. Omite de asemenea, dacă tot se doreşte a proba că este informat, să ne spună că în Franţa există… Poliţie Municipală. Una peste alta, purtătorul de cuvânt al Federaţiei Sindicatelor din Poliţia Română nu etalează decât o supărătoare brambureală, enunţul aberant „în ţara noastră poliţia este doar una” poziţionându-l deloc confortabil, în planul logicii. Fiindcă ce paradox: dacă avem în vedere municipiul Craiova, unul din marile municipii ale ţării, vizibilă precumpănitor, în locurile publice este… Poliţia Locală. Atâta vreme cât înseşi legea specială a Poliţiei Locale, pe care am menţionat-o, conţine sintagma „poliţie locală”, aiurelile lui Christian Ciocan rămân doar descumpănitoare. Problema în discuţie, dacă tot are predispoziţie la taifas, este măsura în care conlucrează Poliţia Locală, cu structurile adecvate din Poliţia Română, şi bineînţeles Jandarmerie, în menţinerea ordinii şi liniştii publice, combaterea infracţiunii stradale ş.a.m.d.. Funcţionari publici sunt şi unii şi ceilalţi, investiţi cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite de lege. Prin întreaga sa pledoarie aiuritoare Christian Ciocan face mai degrabă un deserviciu Federaţiei Sindicatelor din Poliţia Română.
