Daria Vasilcoiu este elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional Carol I din Craiova, un exemplu pentru generaţia ei. Dialogul cu ea a fost o încântare. Am descoperit o tânără cu un chip de copil, dar cu o gândire matură, raţională. Daria şi-a susţinut Evaluarea Naţională în condiţii de pandemie, dar ambiţia şi dorinţa de a intra la liceu cu notă maximă, a depăşit orice barieră. Îi place foarte mult să citească, să-şi îmbunătăţească cultura generală, vorbeşte chiar de o incursiune în universul cărţilor. Este fascinată de limbile străine, pe care le studiază cu pasiune. “Franceza are un «je ne sais quoi» ce se ascunde în muzicalitatea frazelor”, ne explică Daria, limba lui Voltaire fiind una din pasiunile măreţe ale tinerei. Anul acesta s-a calificat la faza naţională la două olimpiade, o performanţă greu de atins, dar totuşi Daria a demonstrat că dacă vrei, dacă munceşti, dacă eşti serios… poţi. Engleza şi Franceza nu au pus-o în dificultate absolut deloc. Ce este extraordinar la acest elev model este plăcerea cu care face lucruri, ea nu învaţă pentru premii, pentru note, ci învaţă cu intenţia de a-şi depăşi limitele. Daria a vorbit şi despre schimbările pe care le-ar face ea dacă ar fi ministru al Edcucaţiei. A vorbit despre programa stufoasă şi lipsită de aplicabilitate. Vrea să studieze la o facultate din Franţa, dar după absolvire ar dori să se întoarcă în ţară, să schimbe lucrurile….
Cum a fost pentru tine Evaluarea Naţională, ţinând cont de condiţiile în care ai susţinut acest examen şi mă refer la condiţiile de poandemie ? Cum ar trebui să se pregătească un elev de clasa a VIII-a pentru a putea obţine rezultatul excepţional pe care l-ai obţinut tu?
Examenul de Evaluarea Naţională în clasa a VIII-a a reprezentat prima mare provocare din viaţa mea de elev. Mai participasem până atunci la concursuri şi olimpiade, ştiam ce înseamnă emoţia examenului şi pregătirea asiduă, dar aceasta era o experienţă nouă, de al cărei rezultat depindeau următorii ani de studiu. Deci, putem spune că o presiune mult mai mare apăsa pe umerii mei. În plus, la această experienţă nouă pentru mine s-a adăugat şi un factor neprevăzut, şi anume pandemia. O întrerupere scurtă a cursurilor s-a transformat în şcoală online. Nu mi-am imaginat niciodată că aceea zi din martie 2020 va fi ultima dată când îmi voi vedea foştii colegi la un loc, când voi sta în banca mea. Dacă aş fi ştiut, m-aş fi uitat mai atentă în jurul meu, m-aş fi bucurat de fiecare clipă…Pe lângă stresul cauzat de apropierea examenului, s-a adăugat şi starea de incertitudine pe care o trăiam cu toţii, frica pentru sănătatea noastră şi a celor dragi. Cu toate acestea, am reuşit să mă detaşez de situaţia de la aceea vreme şi să mă mobilizez.
Cum a fost momentul când ai aflat că eşti admisă la Colegiul Naţional Carol I? De ce Carol I?
A fost o mare bucurie pentru că am reuşit să ajung acolo unde mi-am dorit. Sunt legată emoţional de acest colegiu unde am urmat, de asemenea, clasele primare şi gimnaziale, devenind o adevărată carolistă, aşa că nu am luat în calcul continuarea studiilor într-un alt loc. Am ales acest liceu pentru nivelul înalt de educaţie, unde cunoştinţele sunt transmise de adevăraţi pedagogi care îşi fac meseria cu pasiune, care ne fac să îndrăgim toate materiile.În plus, este o onoare pentru mine să păşesc pe culoarele unei şcoli încărcate de istorie,unde personalităţi importante precum Traian Demetrescu, Al. Macedonski, Theodor Aman, Adrian Păunescu au învăţat.
Ca să te menţii într-un top aşa cum eşti tu, al elevilor merituoşi, ce trebuie să facă un elev, cum trebuie să înveţe şi dacă mai are timp şi de alte activităţi?
Ei bine, în primul rând, un elev trebuie să fie ambiţios, perseverent şi muncitor. Cred că formula perfectă este diferită în funcţie de capacităţile intelectuale ale fiecăruia şi de gradul de motivaţie, dar pentru mine a fost foarte importantă consecvenţa. Pentru a ne putea menţine la un anumit nivel, pentru a acumula cunoştinţe generale de la toate materiile şcolare, trebuie să învăţăm constant. Acest lucru, însă cere anumite “sacrificii”, şi anume mai puţin timp liber pentru alte activităţi. Cu toate acestea, trebuie să existe un echilibru între învăţat şi relaxare pentru că altfel ajungem să nu mai dăm randament sau chiar să ne epuizăm.
Pe lângă studiu mai ai şi alte preocupări? Cu ce îşi umple timpul un elev în clasa a X-a?
Îmi place foarte mult să citesc şi de fiecare dată când am un moment liber fac o incursiune în universul cărţilor. Citesc orice pentru a avea o cultură generală cât mai vastă, pentru a acumula cunoştinţe din cât mai multe domenii, pentru a şti cât mai multe despre natura umană şi societatea în care trăim. De asemenea, petrec timp cu prietenii mei, socializând, pentru că, până la urmă,« L’homme est un animal social » aşa cum afirma Aristotel.
Înţeleg că materiile preferate sunt limbile străine, deşi ai optat pentru profilul Matematică-Informtică. De când studiezi aceste limbi şi ce te-a făcut să le îndrăgeşti atât de mult?
Aş putea spune că, din acest punct de vedere, sunt atrasă atâtde disciplinele umaniste, cât şi de ştiinţele exacte. Engleza o studiez din clasele primare, iar franceza din clasa a V-a. Am început să le învăţ de nevoie pentru că este necesară, în zilele noastre, cunoaşterea a cel puţin două limbi străine, însă apoi au devenit pasiunea mea. În ceea ce priveşte engleza, am fost fascinată de multitudinea de idiomuri şi cuvinte cu nenumărate înţelesuri. Era ca şi cum un întreg univers de posibilităţi era ascuns în spatele a câtorva litere! Franceza are un «je ne sais quoi» ce se ascunde în muzicalitatea frazelor, în eleganţa pronunţiei, în bogata cultură franceză.
Ştiu că eşti olimpică. Te rog să ne vorbeşti de performanţa obţinută anul acesta!
După o lungă perioadă în care pandemia ne-a răpit şansa de a participa la concursurile şi olimpiadele şcolare, anul acesta s-au reluat în condiţii normale. Am participat atât la olimpiada de limba engleză, cât şi la cea de limbă franceză, la ambele calificându-mă la etapa naţională. A fost o adevărată bucurie pentru mine de a putea reprezenta liceul şi judeţul. A urmat o muncă titanică, împărţindu-mi timpul în două: dimineaţa lucram la limba franceză şi după-amiaza la engleză, totodată ţinând pasul cu şcoala. Erau clipe când mă simţeam descurajată, când toate eforturile mele mi se păreau insuficiente, dar cu susţinerea părinţilor, a domnilor profesori şi a prietenilor mei am reuşit să depăşesc astfel de momente. Mai mult, pasiunea mea pentru aceste două limbi m-a făcut să lucrez cu plăcere. În această călătorie a cunoaşterii am pornit cu intenţia de a-mi depăşi limitele, de a dobândi cât mai multe cunoştinţe. Nu mi-am setat ca obiectiv obţinerea unui premiu pentru că experienţa în sine, cunoaşterea aprofundată au fost un câştig suficient pentru mine, iar menţiunea M.E.N de la olimpiada de franceză a venit ca un bonus.
Cu ce crezi că ar trebui să rămână un elev de la participarea la o olimpiadă?
Deşi este tentant pentru noi să ne lăsăm orbiţi de prezenţa pe podium, de prestigiu, atunci când realizăm anumite performanţe, cred că un elev ar trebui să rămână după un asemenea concurs cu experienţa şi cunoştinţele acumulate şi nu cu mândria de a fi obţinut un premiu sau cu gustul amar după o înfrângere. În călătoria mea, am aprofundat ceea ce am învăţat, mi-am dezvoltat gândirea, am legat noi prietenii cu copii din toate colţurile ţării şi am reuşit să gestionez stresul, emoţiile.Astfel, putem vorbi de câştiguri atât pe plan şcolar, cât şi individual. Ar trebui să rămânem cu ambiţia de a cunoaşte cât mai multe, cu aspiraţia de a face parte dintre cei mai buni, cu dorinţa de a ne depăşi limitele pentru că cea mai frumoasă privelişte vine după cea mai grea urcare.
Dacă ai fi ministrul Educaţiei ce ai schimba la acest sistem de învăţământ ? Ce nu merge…?
În primul rând, aş face schimbări în programa şcolară pe care o găsesc foarte stufoasă şi lipsită uneori de aplicabilitate. În România, accentul se pune numai pe teorie, astfel că ajungem să învăţăm pe de rost pagini întregi pe care le uităm apoi foarte repede. Experimentele, lucrările de laborator, materialele interactive nu ar trebui să lipsească pentru ca noţiunile învăţate să se fixeze şi să poată fi mai uşor înţelese. De asemenea, aş lăsa posibilitatea elevilor de a-şi alege anumite materii care îi pasionează şi pe care vor să le aprofundeze, aşa cum se întâmplă în SUA. Acestea ar reprezenta doar câteva ore pe săptămână care să le acompanieze pe cele obligatorii, specifice profilului. Astfel, elevii ar fi mai motivaţi, făcând ceea ce le place, ceea ce îi interesează şi vor putea deveni adevăraţi profesionişti în domeniile pe care şi le vor alege, totodată achiziţionând vaste cunoştinţe generale.
Ce vrei să urmezi când vei termina liceul? Către ce ai dori să te îndrepţi ? Ai de când să studiezi în afară? Şi dacă da, de ce preferi sistemul universitar european?
Nu am găsit încă un răspuns la această întrebare care mă frământă din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului. Îmi plac aproape toate disciplinele şcolare şi astfel alegerea mea devine foarte dificilă. Cu toate acestea, ştiu că vreau să profesez într-un domeniu în care să îmi ajut semenii, să schimb lumea într-un loc mai bun. Iau în calcul plecarea la facultate în străinătate, cel mai probabil în Franţa, pentru oportunităţile de învăţare, pentru metodele de predare în care accentul cade pe practică şi pentru nivelul înalt de educaţie. Însă, după terminarea studiilor mi-aş dori să mă întorc în România pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor viitoare. Aceasta este o datorie de onoare pentru mine.
