Diana Şoşoacă vs. Lucia Goracci (Rai 1)

Un tărăboi cât Palatul Parlamentului, antrenând senatorul Diana Şoşoacă şi o ziaristă italiancă, Lucia Goracci, de la Rai 1, s-a aflat în  meniul ştirilor şi comentariilor tv din ultimele zile. Abordările confuze, cu parti-pris-ul de rigoare, n-au lămurit pe deplin lucrurile, fiecare tabără –la reconstituire- apărându-şi punctul sau punctele de vedere, cu mai multă sau mai puţină persuasiune, cu mai multă sau mai puţină abilitate. Deşi în egală măsură au dorit acelaşi lucru: un plus de notorietate. Până aici, balamucul creat, care a răzbătut şi în media din Peninsulă, ar părea de trei lulele, trei surcele, numai că a necesitat şi intervenţia ambasadei Italiei la Bucureşti, alertată de ziarista italiancă, aceasta susţinând că ar fi fost sechestrată timp de mai multe ore şi nu apărată de poliţie, chemată prin 112, la faţa locului etc.. Scandalul creat a avut mai multe acte, toate parcă supervizate de un regizor matol, pe scena improvizată din biroul avocaţial, din Capitală, al senatoarei Diana Şoşoacă. Aşadar, fusese perfectat iniţial un interviu, de o anume Delia Marinescu, fixer-ul (intermediarul) de care s-a ales finalmente praful. Deşi debutase promiţător. Şi senatoarea Şoşoacă şi jurnalista Goracci, acompaniată de echipa ei, şi-au improvizat rolurile, întrucât nu de gestionarea pandemiei în ţară –tema stabilită a discuţiei- a fost vorba, ci de un scandal în toată regula, colorat, picant, într-o coproducţie româno-italiană. Şubrezite de prea multă agitaţie, răguşite de interjecţii, baricadate în nervozitate şi în comprehensiune, „actriţele” au sfârşit epuizate rolurile asumate ad-hoc. Diana Şoşoacă a întruchipat rolul Miţei Baston, iar Lucia Goracci a fost departe de… Oriana Fallaci. Prin ştirile tendenţioase, pe care le promovează în desconsiderarea codului deontologic, criticate fără echivoc de un ilustru profestor şi profesionist al dreptului din Italia. Care poate fi crezut. Rai 1 ocupă locul 7 în topul încrederii italienilor. Dacă pentru Lucia Goracci, reporter hârşit pe teatrele de război, ceea ce i-a ieşit, bătea de asculta cu urechea relatările din Afghanistan (repetăm se convenise o banală discuţie cu un parlamentar român anti-vaccin) pentru Diana Şoşoacă, în general devastată de dezordini comportamentale, cu aliură şi maniere de plutonier, combativitatea orală fiind un atu, povestea nu s-a încheiat convenabil. Ca o observaţie de duzină, nici una din tabere n-a ţinut cont de nici o rigoare morală, copleşită în egală măsură de un soi de fierbinţeală fudulă şi perdantă. Diana Şoşoacă, în evaluarea personală, considera că şi-a atins scopul. A devenit mai iubită decât era. Poate rămâne încredinţată că va apărea în Raportul anual al organizaţiei „Reporteri fără frontiere”, ţara sa putând fi citată deloc avantajos. Altceva însă interesează: mica sa „mândrie naţională” e pândită de demagogie, dacă nu ipocrizie, tocmai datorită comportamentului său patetic şi justiţiar. Fiindcă toate aceste ingrediente, într-o mână înfuriată, devin o bâtă cât se poate de concretă. Spiritul comunitar trece înaintea duhurilor locale, la nivel european. Şi asta nu e totul. De la tribuna Parlamentului, Diana Şoşoacă a explodat cerând premierului Nicolae Ciucă să-şi dea demisia de urgenţă, după ce acesta a adresat scuze Italiei -unde magnitudinea scandalului este de-a dreptul siderantă- pentru incidentul cu echipa de jurnalişti ai televiziunii Rai 1. „Vă avertizez că nu mă voi lăsa până nu voi face dreptate, până nu veţi plăti cu lacrimi de sânge, până nu veţi pleca acasă”. Dincolo de această somaţie aberantă nu mai e nimic de spus. Aşadar, vinovat de circul sordid provocat e… premierul ţării! Jenant şi descumpănitor, ca să nu spunem o formă de insanitate, din partea unui senator, care nu poate separa partea de bună-credinţă de partea de eroare, sfârşind într-un derapaj năucitor. Care şi-a luat, aiuritor, un aer de zeitate ultragiată, de instanţă infailibilă, omiţând că şi demnitatea aceasta de parlamentar are rigorile ei. Sau ar trebui să le aibă.