Invitat miercuri seara la Antena 3, secretarul general al PSD, Paul Stănescu, a exprimat succint, cu oarecare timiditate, doleanţele social-democraţilor, la o eventulă împărţire a ministerelor. Şi a enumerat între ministerele „jinduite”, Finanţele (ca minister avizator), Apărarea, Sănătatea, Transporturile, Fondurile Europene, Munca (fiindcă e… de stânga!) şi funcţia de secretar-general al Guvernului cu rang de ministru. A mai menţionat Paul Stănescu că Internele, Educaţia şi Externele sunt ministere aflate în atenţia preşedintelui Klaus Iohannis şi s-ar putea „să meargă” la liberali. Opţiunile liderului social-democrat, e drept schiţate, dar probabil convenite în discuţiile exploratorii de până acum cu liberalii, nu menţionau… Agricultura, un minister cheie în ceea ce numim securitatea alimentară a populaţiei, şi relativ bine pilotat în guvernarea social-democrată, cu Petre Daea deţinător al portofoliului, oricum mai performant decât Adrian Oros, actualul ministru interimar. Ce se prefigurează în agricultură nu e deloc îmbucurător. Fermierii vor avea de suferit din cauza preţurilor la energie şi gaze naturale, pe cale de consecinţă la îngrăşămintele chimice, şi efectele se vor propaga în lanţul alimentar. Alimentele se vor scumpi cu certitudine în continuare. Balanţa comercială cu produse agro-alimentare rămâne pe mai departe una nefastă, undeva la un deficit de un miliard de euro şi trendul nu e deloc… pozitiv, ea putând fi susţinută momentan doar de marii fermieri. Pe de altă parte, veşti bune nu vin nici prin noua politică agricolă comună, bugetul de numai 365 miliarde euro pentru perioada 2021-2027 fiind sensibil redus şi din cauza Brexit, faţă de perioada 2014-2020. Nu există fonduri pentru infrastructura primară de irigaţii, ci doar pentru infrastructura secundară. Venind dintr-un judeţ cu pondere agrară, cum este Oltul, bănuit a nu fi străin de problemele agriculturii, ne aşteptam ca Paul Stănescu să exprime o opţiune pentru ministerul Agriculturii, pentru a da continuitate unor proiecte începute pe guvernarea social-democrată, care unele, nu toate, au fost abandonate. Nu era deloc inutil să menţioneze starea actuală de lucruri, stăruind asupra stadiului înfiinţării culturilor agricole de toamnă (rapiţă, orz, grâu) într-un moment în care se încheie perioada optimă. După un an agricol capricios, până la urmă acceptabil din perspectiva producţiilor obţinute la grâu, porumb, floarea-soarelui, legume, avem preţuri tot mai ridicate de la o săptămână la alta la produsele agro-alimentare. Se stă prost cu şeptelul şi se prefigurează consistente importuri de carne de porc, în perioada imediat următoare, premergătoare sărbătorilor de iarnă, din cauza efectivelor scăzute, decimate de pestă. Fără a ne mai lungi cu vorba, ministerul Agriculturii rămâne un minister cheie şi prin aportul pe care trebuie să-l aducă la PIB. Ameninţate de contextul în care ne aflăm sunt exploatările agricole mici. Altă problemă delicată. Discuţia la care a participat Paul Stănescu nu era despre agricultură în mod special, dar bănuit de o anumită expertiză, putea face referiri la importanţa acestui minister.
