Motivarea sentinţei civile nr. 4954/27 mai a.c. a Judecătoriei Craiova –suficient de temeinică- într-o cauză delicată, de fond funciar, se întinde pe 69 de pagini, nu toate „cristal” din punctul de vedere al argumentării juridice. Cauza priveşte o speţă, care paradoxal a mai trecut pe la Judecătoria Craiova, dar şi pe la Tribunalul Dolj, fiind într-un fel reciclată, cu un deznodământ similar. Aşadar, povestea este veche, are geneza ei, şi se reazămă pe dorinţa, într-un fel îndreptăţită, a unor persoane fizice de a li se reconstiui dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 32,93 hectare, pe un amplasament, care n-a fost niciodată preluat de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Şimnic, ajunsă în anii din urmă, cu precădere după 2007, un miraj al atleţilor imobiliari. Prin 2008, dacă nu mai devreme, data nu este menţionată explicit, printr-o „procură specială”, Bratu P. Gheorghe şi Bratu P. Ştefan, ambii cu comiciliul în Craiova, împuterniceau pe Neagu Florentina Emilia, de asemenea cu domiciliul în Craiova, să le reprezinte interesele la Primăria Şimnicu de Sus, Prefectura Dolj, Administraţia Financiară, instanţele judecătoreşti şi toate instituţiile abilitate în vederea obţinerii titlului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 32,93 hectare pe un „amplasament convenabil”, având şi dreptul de a contesta Anexa 23 prin care fuseseră validaţi. După obţinerea titlului de proprietate, pe terenul respectiv, mandatara era „împuternicită” să-l vândă lui Silvian Cristescu, cunoscut din peisajul fotbalului din Bănie, în condiţiile contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat de un notar public din Craiova. Cu alte cuvinte, din „procura specială” rezulta că perimetrul, în suprafaţă de 32,93 hectare, era „arvunit” înainte de a se intra în posesia lui. De la această margine a lucrurilor începe filmul năucitor, pe alocuri dramatic, prin unele părţi comic, privind o revendicare blocată de o legislaţie specială în vigoare. Imperativ obligatorie. Când spunem „dramatic” ne referim la faptul că numiţii Bratu P. Gheorghe şi Bratu P. Ştefan erau şi sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, şi legislaţia în materie prevedea soluţii. Cum însă în discuţie era revendicarea unui anumit amplasament, e drept cu mare valoare imobiliară, prin expunerea sa topografică, complicaţiile s-au dovedit până acum insurmontabile. Mai întâi, fiindcă despre speţa respectivă s-a mai scris cu ani în urmă în ziarul nostru, hotărârea nr. 1262/6 august 2008 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a „căzut” la Judecătoria Craiova, invocându-se pe bună dreptate prevederile imperative ale Legii 213/1998, forma actualizată, conform cărora „trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al unei Unităţi Administrativ Teritoriale se face la cererea Consiliului Judeţean, respectiv a Consiliului General al Capitalei sau a Consiliului Local, după caz, prin Hotărâre de Guvern”. Terenurile Institutelor şi Staţiunilor de cercetare ştiinţifică făcând parte din domeniul public al statului au rămas cuprinse expres în enumerarea din Anexa 1 la Legea 213/1998. La acest deziderat face trimitere, în corpul ei, şi motivarea soluţiei sentinţei civile nr. 4954/2021 a Secţiei Civile a Judecătoriei Craiova. Având nevoie de timp pentru a delibera instanţa a amânat pronunţarea în mai multe rânduri (29 aprilie 2021, 13 mai 2021, 27 mai 2021). O precizare: toate hotărârile Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din incinta SCDA Şimnic au fost precumpănitor desfiinţate prin instanţele de judecată din Craiova sau din ţară, pe unde au fost strămutate. S-a mai întâmplat un lucru: prin Decizia nr. 23/17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul-general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, dispunându-se obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin Hotărârea Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate, în condiţiile Art. 9 şi 12 din Legea 1/2000. Decizia 23/17 octombrie 2011 a ÎCCJ a devenit normă obligatorie în orientarea jurisprudenţială, anulând orice ambiguitate, dacă aceasta mai exista pe undeva. Şi cu siguranţă mai exista. Cum prin sentinţa civilă nr. 1241/10 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova se respingeau cererile de intervenţie voluntară formulate, între alţii, de Bratu P. Gheorghe şi Bratu P. Ştefan, instanţa concluzionând că hotărârea contestată nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 9 al. 1 din Legea 2013/1998 care stabilea competenţa exclusivă a Guvernului de a dispune trecerea din domeniul public în cel privat al Unităţii Administrativ Teritoriale, a terenurilor administrate de SCDA Şimnic şi nici pe cele ale art. 10 al. 8 din H.G. 890/2005, în sensul constatării trecerii suprafeţelor fără delimitare a celor indispensabile cercetării, lucrurile păreau clare. Mai ales că prin decizia civilă nr. 1116/15 mai 2009 a Tribunalului Dolj –irevocabilă- s-au menţinut dispoziţiile sentinţei civile nr. 1241/10 februarie 2009 a Judecătoriei Craiova. Nu prea înţelegem ce nu era clar. Mai ales că titluriel de proprietate pentru Bratu Gheorghe şi Bratu Ştefan au fost emise, după cum a constatat instanţa, fără respectarea dispoziţiilor legale imperative şi cu vicii de procedură. Nu s-a făcut punerea în posesie pentru că nu poţi pune în posesie pe cineva pe ceva care nu există. Există un punct sensibil, cel care vizează dispoziţiile legii organice 247/2005 art. 1 pct. 14 titlul 6, aceasta stipulând faptul că terenurile proprietate de stat rămân în administrarea institutelor de cercetare, cu excepţia celor preluate de la foştii proprietari şi sunt solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire. Ce s-a întâmplat ulterior, de fapt o afacere lucrativă, are şi un iz comic. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1352/2008 încheiat de Silvian Cristescu cu Bratu P. Gheorghe şi Bratu P. Ştefan a fost urmat de un alt contract de vânzare-cumpărare, între Silvian Cristescu şi Irimia Roxana, şi Iulian Dorin Lica, pentru suprafaţa de 460 de metri pătraţi în Tarlaua 127 parcela 1793, extravilanul comunei Şimnicu de Sus, pe care s-a şi instalat temporar o staţie de alimentare cu carburanţi. Silvian Cristescu vindea ce nu avea, adică pasărea de pe gard. Mai apar şi alte nume interesante precum Ilinca Ştefan, şi el din lumea fotbalului, în fine, potenţiali atleţi imobiliari. Instanţa a făcut trimitere la o decizie CEDO (hotărârea din 25 noiembrie 2008, cauza Toşcuţă şi alţii contra României), care constatase o violare a dreptului de proprietate, în ipoteza în care organele statului solicitau, după o lungă perioadă de timp, anularea titlului de proprietate, pentru motive care le sunt imputabile. Nu ne regăsim, opinăm noi, în această teză. Instanţa a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii Bratu Gheorghe şi Bratu Ştefan, excepţiile formulate de Cristescu Silvian şi Cristescu Elena dar şi acţiunea aşa cum a fost ea formulată de Statul român prin ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin DGSP Dolj. Paradoxal a fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de SCDA Şimnic. Soluţia Judecătoriei Craiova poate fi apelată. Ce ar merita semnalat este faptul că la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj (OCPI) nu se mai execută obedient orice comandă trăsnită a Prefecturii Dolj.
