„Suntem singurul partid care ne-am asumat pe deplin guvernarea. Cred că odată ce a primit acest mandat, Dacian Cioloş va merge până la capăt”, a recitat la RFI, fostul ministru al Justiţiei, Ion Stelian, încărcat de optimism. Unde e… capătul, nu se precizează, dar suntem lăsaţi să înţelegem. Chiar în situaţia previzibilă, că nu se realizează recompunerea fostei coaliţii de guvernare, cu PNL în primul rând şi UDMR, useriştii subit cuprinşi de o irepresibilă dragoste de ţară –probată şi în Parlamentul European unde eurodeputaţii lor au votat contra României- vor merge în Parlament cu un guvern minoritar, cum accentuează alt tenor, fostul ministru al Investiţiilor şi Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, fără a pricepe că potrivit Constituţiei, într-o astfel de situaţie, se depune mandatul de cel abilitat de preşedintele ţării să încerce formarea unei majorităţi. Pe de altă parte, cu excepţia USR-Plus niciun alt partid parlamentar n-a solicitat mandatul de a încerca să formeze noul guvern, date fiind incompatibilităţile cunoscute. Despre desemnarea lui Dacian Cioloş pentru funcţia de premier al României, pertinentă este observaţia udemeristului Kelemen Hunor: „Nu poţi să spui că astăzi te dau jos, îţi dau un pumn în gură şi a doua zi te cer de nevastă. Nu merge”. Aluzie la cele întâmplate, la recenta moţiune de cenzură. Useriştii sunt în al 9-lea cer. Nu se gândeau la o asemenea rostogolire a lucrurilor. Miniştrii lor, unii demişi de Florin Cîţu, precum Ion Stelian, Vlad Voiculescu, Claudiu Năsui se văd deja reinstalaţi la conducerea ministerelor forţat părăsite. Apelul lor languros către liberali, la coabitare, nu este altul decât cel cunoscut, din istorie, rostit de Alexandru Lăpuşneanu: „dacă voi nu ne vreţi, noi vă vrem”. Şi o cârmesc, cum au făcut-o deja, pe atitudinea emoţională, orgolii, bătut din picior ş.a.m.d., drept cauză a divorţului. „Ţara nu are cum să atârne într-un singur om, nu cred că e scris în stele că Florin Cîţu trebuie să fie musai premier, mai ales după ce a făcut atâtea greşeli”, ne încredinţează cu modestia sa Ion Stelian, de data aceasta, în absenţa boxelor de amplificare, care se şi revede pe scările Ministerului Justiţiei. Alţii recită probabil din poetul anonim: „cumplit era când ne credeam pierduţi”. Dacian Cioloş după ce şi-a arătat limitele de premier în 2016 se înfăţişează din cale afară de curtenitor. Autosugestionându-se că liberalii vor accepta statutul de „mână moartă”, într-un moment de comă, cum este cel actual, când au dificultăţi vizibile cu „aripa Orban”, care se vrea dizidentă. Considerat o creaţie a unchiului său Virgil Ardelean zis „Vulpea”, general (r.) al unui serviciu secret, osmotic legat de exterior, Dacian Cioloş (dublă cetăţenie) va fi o ţintă mişcătoare pe un poligon de tir, în perioada imediată, până la exasperare. Singura şansă vitală: voturile liberalilor şi ale UDMR, deşi şi aceştia din urmă au condiţia lor expresă, vezi desfiinţarea SIIJ. Poate Klaus Iohannis să comande PNL-Cîţu să intre într-un guvern condus de Dacian Cioloş? Greu de spus. Dar dacă vrea asta PNL-Orban. Orice este posibil. Fiindcă nu este exclus ca Dacian Ciloş să fie o nominalizare de sacrificiu şi după ce nu va fi votat de Parlament sau îşi va depune mandatul, următoarea nominalizare să fie… tot a lui Florin Cîţu (sprijinit de PSD), propunere cu care, de data aceasta, nu vor mai fi de acord useriştii, deschizându-se larg porţile spre organizarea alegerilor anticipate. O veste bună din partea lui Marcel Ciolacu: PSD va constitui săptămâna viitoare o majoritate concretă, pentru a trece prin Parlament plafonarea preţurilor la energie şi gaze. Aceasta este adevărata prioritate pentru binele populaţiei. Numai să o vedem înfăptuită.
